În 2013, rachete care conțineau sarin au fost lansate în mai multe suburbii aflate sub controlul rebelilor din Ghouta de Est și de Vest, ucigând sute de oameni. Între 2013 și 2018, Human Rights Watch a documentat cel puțin 85 de atacuri cu arme chimice în Siria, acuzând guvernul aflat la comanda lui Bashar al-Assad că este responsabil pentru majoritatea acestora, scrie BBC.
Soția și patru copii lui Tawfiq Diam au fost uciși într-un atac cu arme chimice din 2018, dar acum, după fuga lui al-Assad, este prima dată când poate vorbi liber despre ceea ce s-a întâmplat cu familia atunci, în Douma, în suburbia Ghouta de Est din Damasc.
„Dacă aș fi vorbit înainte, forțele lui Bashar al-Assad mi-ar fi tăiat limba. Mi-ar fi tăiat gâtul. Nu aveam voie să vorbim despre asta”, spune el.
Soția lui Tawfiq și cei patru copii ai săi cu vârste între opt și 12 ani - Joudy, Mohammed, Ali și Qamar - au fost uciși într-un atac chimic la 7 aprilie 2018.
Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice (OPCW), o instituție globală de supraveghere, a declarat într-un raport de anul trecut că un elicopter al forțelor aeriene siriene a plecat de la baza aeriană din apropiere Dumayr la scurt timp după ora 19:00 în acea zi și a aruncat doi cilindri galbeni care a lovit două blocuri, eliberând clor gazos foarte concentrat.
Cei patru copii ai lui Tawfiq Diam și soția sa au fost uciși când buteliile pline cu clor au fost aruncate lângă casa lor. Tawfiq a spus că familia lui se afla chiar lângă casa lui de la parter când au lovit bombele.
„Am auzit o explozie și oamenii au strigat pe străzi „chimicale, chimicale”. Am ieșit în fugă. Era un miros urât. Am văzut spumă galbenă ieșind din gura oamenilor. Copiii mei nu puteau respira, se sufocau. Am văzut oameni întinși pe stradă”, spune el.
OPCW spune că cel puțin 43 de persoane au fost ucise. Tawfiq spune că au fost peste 100 de morți. „Până și eu aproape că am murit. Am fost în spital timp de 10 zile. Doar cinci sau șase bărbați din acest complex au supraviețuit”, spune el.
Guvernul lui al-Assad a negat că ar fi folosit vreodată arme chimice. Și aliatul său, Rusia, a spus că atacul de la Douma a fost „înscenat”.
Ghouta de Est a fost una dintre zonele cele mai aprig disputate timp de cinci ani în timpul războiului civil din Siria. Regimul a asediat-o în cele din urmă și, împreună cu aliatul său, Rusia, a bombardat fără discernământ zona, încercând să obțină controlul asupra ei de la luptătorii rebeli conduși de grupul Jaish al-Islam.
Distrugerile produse aici sunt vizibile și astăzi. Este greu să găsești o singură clădire care să nu poarte urmele războiului, multe bombardate atât de grav, încât au mai rămas doar umbrele unor structuri de rezistență.
Forțele lui Bashar al-Assad au capturat Douma la scurt timp după atacul cu clor, iar poveștile victimelor nu au fost niciodată auzite pe deplin. „Nu trece o zi în care să nu mă gândesc la copiii mei”, spune Tawfiq, scoțând singura fotografie pe care o are cu ei, cu ochii plini de lacrimi.
Un alt sirian, Khalid Naseer, spune că fiica sa Nour, fiul său în vârstă de doi ani Omar și soția sa însărcinată Fatima au fost, de asemenea, uciși în atacul cu clor din 2018. „Cei care au fost uciși au fost în mare parte copii și femei”.
Furia pe care a trebuit să o înăbușe timp de șase ani iese la iveală: „Întreaga lume știe că Bashar al-Assad este un opresor și un mincinos și că și-a ucis propriul popor. Soția mea a fost ucisă cu două zile înainte să ne nască copilul”, strigă el, puternic emoționat.
Atacul cu clor gazos nu a fost singura dată când au fost folosite arme chimice în zonă. În 2013, rachete care conțineau sarin au fost lansate în mai multe suburbii sub controlul rebelilor din Ghouta de Est și de Vest, ucigând sute de oameni. Experții ONU au confirmat utilizarea sarinului, dar nu li s-a cerut să atribuie vreo vină.
Assad a negat că forțele sale au lansat rachetele, dar a fost de acord să semneze Convenția privind armele chimice și să distrugă arsenalul chimic declarat al Siriei. Însă între 2013 și 2018, Human Rights Watch a documentat cel puțin 85 de atacuri cu arme chimice în Siria, acuzând guvernul sirian că este responsabil pentru majoritatea acestora.
Pe lângă Douma în 2018, Echipa de Investigare și Identificare a OIAC a identificat armata siriană drept autorul altor patru cazuri de utilizare a armelor chimice în 2017 și 2018. O misiune anterioară de stabilire a faptelor, care însă nu era mandatată să identifice autorii, a constatat că arme chimice au fost folosite în 20 de cazuri.
Khalid și Tawfiq cred că rămășițele familiilor au fost puse într-o groapă comună și vor ca acestea să fie dezgropate, astfel încât să le poată înmormânta demn.
„Vrem noi investigații asupra atacului”, spune Khalid. El spune că mărturiile date de mulți sirieni misiunii de stabilire a faptelor OIAC în 2019 nu au fost reale, fiind viciate de frica față de regimul lui al-Assad.
Este o afirmație susținută de Abdul Rahman Hijazi, unul dintre martorii oculari care au depus mărturie înaintea misiunii, care spune că a fost obligat să reproducă versiunea regimului asupra evenimentelor.
„Ofițerii de informații m-au reținut și mi-au spus să mint. Mi-au spus să spun că oamenii au fost uciși din cauza inhalării de praf, nu din cauza armelor chimice. M-au amenințat că, dacă nu sunt de acord, familia mea nu va fi în siguranță. Mi-au spus că aveam casa înconjurată de oamenii regimului”, a spus el.
Una dintre constatările din raportul OPCW din 2019 privind Douma susține că „unii martori au declarat că multe persoane au murit în spital la 7 aprilie ca urmare a bombardării puternice și/sau a sufocării din cauza inhalării de fum și praf”.
Abdul Rahman spune că el și familia sa au fost ocoliți de comunitate ani de zile după ce a depus mărturie. I s-a părut greu să obțină un loc de muncă. Acum vrea și el o nouă anchetă. „Vreau să iasă la iveală adevărul. Nu pot să dorm. Vreau dreptate pentru fiecare părinte”, spune el.