Raluca Buruian este medic rezident şi, în urmă cu patru ani, a decis ca informaţiile acumulate în facultate să fie puse în practică la secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului Judeţean din Timişoara. În scurt timp, programul de transplant a convins-o şi a decis să se implice trup şi suflet, indiferent de muncă, eforturi şi compromisuri: ”Nu avem un program fix, suntem la program de zi, apoi dacă suntem sunaţi şi avem un caz, venim, de acasă, în mod voluntar, uneori şi după o gardă venim, practic la orice oră suntem aici”.
Nici moartea unei colege de la Bucureşti nu a speriat-o, în calea ce a ales-o, spre lupta pentru supravieţuire: - Având în vedere ce s-a întâmplat zilele trecute, ai avea vreo rezervă? ”Nu. Disponibilitate permanentă, 24 din 24. Este orarul după care se ghidează toţi membrii echipei. Chiar dacă asta poate să ducă, uneori la zeci de ore de muncă, fără oprire”.
Nu obosiţi, la un moment dat? ”Da, nu putem să spunem, se adună multe ore. Am avut şi câte 60-70 de ore petrecute, cumulate, în spital, dar suntem obişnuiţi”, afirmă dr. Claudiu Macarie, medic specialist anestezie şi terapie intensivă. Este practic o rutină care poate părea imposibilă. Reprezintă în acelaşi timp efortul prin care, doar anul trecut, la noi în ţară au avut loc peste 100 de prelevări de organe. Luni, una dintre ele nu a mai putut fi dusă la bun sfârşit. ”Evident că îi cunoşteam pe toţi de acolo. Şi pe pilotul Iovan, care a fost de mai multe ori la Timişoara, pe toţi îi cunoşteam, am încercat să îi sun, am reuşit să vorbesc de două ori cu ei. Nu spuneau foarte multe, este foarte rău, vorbim mai târziu”, ne-a relatat Dan Ilincariu.
reporter: Adina Irizaoperator: George Ştefăniţăeditor web: Călin Țenche