Din ce în ce mai mulți oficiali europeni devin un cal troian pentru Rusia, punând interesele Moscovei în fața consolidării blocului comunitar, potrivit unei analize Bloomberg.

Când Slovacia a devenit una dintre primele țări NATO care a furnizat ajutor militar Ucrainei, ministrul său al Apărării a înfruntat criticile partidelor de opoziție. Nu se aștepta, însă, să fie investigat pentru abuz de putere, luare de mită și trădare. Jaroslav Nad face obiectul a cinci plângeri penale și a unei anchete de către Ministerul de Interne la puțin peste un an după ce prim-ministrul Robert Fico a revenit în funcție într-o campanie de oprire a livrărilor de arme către Kiev.

„Acesta este un proces pur politic”, a spus el într-un interviu la Bratislava, reflectând asupra posibilității de a ajunge la închisoare. „Totuși, nu mă va distruge.”

Indiferent dacă Nad este încarcerat pentru că a ajutat Ucraina sau nu, situația lui arată deja modul în care liderii dintr-un buzunar al continentului apar pentru a rupe unitatea cu Uniunea Europeană și NATO, oferind președintelui rus Vladimir Putin aliați convenabil într-un moment critic.

Avântul naținalist din țări precum Slovacia, Austria și Croația, împreună cu Ungaria, pune sub semnul întrebării sprijinul pentru Ucraina, într-un moment în care președintele Volodimir Zelenski este în expectativă, după întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă.

Fico, care l-a vizitat pe Putin, luna trecută, la Kremlin, pentru a discuta despre livrările de gaz, arată cât de repede se pot schimba lucrurile. El a transformat Slovacia dintr-un aliat convins al Kievului într-unul care face adesea ecou narațiunii liderului rus despre războiul din Ucraina.

El se aliniază cu premierul maghiar Viktor Orban, de mult timp cel mai eficient perturbator din UE, care pune la îndoială în mod constant sprijinul blocului pentru Ucraina și solicită încetarea sancțiunilor împotriva Rusiei.

„Orban nu mai este singur”, a spus Gabor Gyori, analist politic la Policy Solutions din Budapesta. „Este probabil ca UE să se confrunte cu blocaje din ce în ce mai frecvent, pentru că se va lupta să depășească disidența naționaliștilor”.

Aceste grupuri au câștigat sprijin într-un ritm mai rapid decât în ​​restul Europei, pentru că cetățenii se luptă cu o creștere a prețurilor la energie pe care mulți o pun pe seama războiului, a explicat Gyori. Acest lucru i-a făcut mai predispuși la retorica facțiunilor de extremă dreapta, care au criticat imigrația, au denunțat ajutorul pentru Ucraina și s-au aliniat cu administrația Trump.

Spre vest, Austria este gata să-și propună primul cancelar de extremă dreapta de după cel de-Al Doilea Război Mondial. Herbert Kickl a precizat că sprijinul pentru sancțiuni contravine neutralității tradiționale a țării.

Mai la sud, în Croația, alegătorii l-au reales în această lună în mod covârșitor pe președintele Zoran Milanovic, un fost social-democrat care a criticat ajutorul militar pentru Kiev, a respins formarea ofițerilor ucraineni și a condamnat extinderea NATO ca fiind „profund imorală”.

Milanovic are puteri mai limitate ca șef de stat și a denunțat la început agresiunea Rusiei. Dar el a acuzat Washingtonul și NATO că au purtat un „război proxy cu Rusia” prin Ucraina, cuvinte care i-au adus laudele ministrului rus de externe, Serghei Lavrov.

Guvernele care au fost parteneri occidentali de încredere sunt în pericol și în alte părți. Scena politică din România a intrat în criză, anul trecut, după ce un candidat de extremă-dreapta, Călin Georgescu, a ieșit din obscuritate pentru a câștiga primul tur al alegerilor prezidențiale.

Parcursul său a fost oprit când instanța supremă a României, invocând probleme de securitate cu privire la amestecul străin în alegeri, a anulat rezultatul și a convocat un nou scrutin pentru luna mai.

Georgescu, care a criticat NATO și i-a laudat atât pe Trump, cât și pe Putin, a atacat între timp instituția juridică, denumind decizia instanței o „lovitură de stat” orchestrată de „sistemul globalist”, atrage atenția Bloomberg.

„Valul vine”, a spus românul gazdei de radio, simpatizant de dreapta, Alex Jones, într-un interviu, numinând rezultatele alegerilor de anul trecut din Austria și Croația ca fiind parte a unui „efect de bulgăre al suveranității”.

Slovenia și Republica Cehă sunt alte două țări din regiune în care candidații anti-sistem pot reveni în funcție, chiar dacă aceste cifre nu se aliniază neapărat cu cele ale Kremlinului.

Sondajele arată că miliardarul ceh Andrej Babis este cu mult înaintea actualului guvern de coaliție, în timp ce liderul opoziției de dreapta al Sloveniei, Janez Jansa, este unul dintre favoriți la scrutinul de anul viitor.

În Bulgaria, șeful statului, Rumen Radev, a cerut ridicarea sancțiunilor împotriva Moscovei. Serbia, care nu e membră a UE și în care președintele puternic Aleksandar Vucic se confruntă cu proteste în masă, s-ar putea dovedi o poveste moralizatoare.

Însă schimbarea regională a fost cel mai puternic afișată în Slovacia, în această lună. Fico a adus în discuție – apoi a dat înapoi – posibilitatea unui viitor în afara UE și NATO, spunând că instituțiile riscă să rămână doar în „cărțile de istorie”. Câteva zile mai târziu, el i-a acuzat pe organizatorii protestelor antiguvernamentale, alături de mass-media și opoziție, că au orchestrat o „lovitură de stat”.

Vinerea trecută, oponenții lui Fico și viziunii sale proruse au organizat cea mai mare demonstrație la Bratislava de când acesta a revenit la putere în 2023. Deși nu sunt programate alegeri pentru mai mult de doi ani, protestele de stradă în urma acuzațiilor de corupție și uciderea unui jurnalist de investigație și a logodnicii lui au dus la înlăturarea sa în 2018.

Escaladarea retoricii premierului slovac reflectă o problemă mai profundă pentru UE. Din ce în ce mai mulți oficiali pun presiune în favoarea intereselor Rusiei în loc de un bloc european unit, potrivit lui Grigorij Meseznikov, șeful Institutului pentru Afaceri Publice, un grup de reflecție din Bratislava.

„Au devenit un cal troian, luând decizii favorabile Rusiei care ar putea deveni absolut devastatoare pentru Uniunea Europeană”, a spus Meseznikov, un analist politic care urmărește Slovacia de mai bine de 30 de ani.