Virusul A. fumigatus Polymycovirus-1, supranumit „păpușa rusească”, a fost găsit în interiorul unei ciupercii mortale. El îi sporește rezistența și face ca infecțiile provocate să fie mult mai greu de combătut, în special la pacienții cu imunitatea scăzută sau cu boli pulmonare, potrivit Live Science.

Un nou studiu sugerează că vizarea acestui virus ar putea deschide o nouă strategie de tratament pentru infecțiile fungice periculoase.

Virusul, denumit A. fumigatus Polymycovirus-1 (AfuPmV-1M), era cunoscut anterior, însă noua cercetare arată că el oferă ciupercii Aspergillus fumigatus mai multe avantaje cheie de supraviețuire.

Aspergillus fumigatus se transmite prin inhalarea sporilor și poate provoca infecții pulmonare acute sau cronice, ori boli invazive care se răspândesc în afara plămânilor. Deși majoritatea oamenilor inhalează zilnic spori de Aspergillus fără să se îmbolnăvească, pacienții cu imunitate scăzută sau cei cu boli pulmonare sunt vulnerabili, a explicat Marina Campos Rocha, cercetătoare postdoctorală la Universitatea Ebraică din Ierusalim și autoarea principală a studiului.

Această ciupercă este responsabilă anual de aproximativ 2,1 milioane de cazuri de aspergiloză invazivă și 1,8 milioane de infecții pulmonare cronice, dintr-un total de 6,55 milioane de infecții fungice invazive la nivel global. Rata de mortalitate pentru infecția invazivă variază între 30% și 80% la nivel mondial.

Noul studiu, publicat pe 14 august în revista Nature Microbiology, a folosit șoareci infectați cu A. fumigatus purtător al virusului AfuPmV-1M, într-un scenariu descris de Rocha drept o „păpușă rusească”. Ciuperca folosită provenea din plămânul unui pacient decedat de aspergiloză.

Cercetătorii au descoperit că, atunci când șoarecii primeau medicamente antivirale, rata lor de supraviețuire creștea, încărcătura fungică din plămâni scădea, iar nivelul viral era mai redus comparativ cu șoarecii care nu primiseră tratamentul. Cu alte cuvinte, doar prin vizarea virusului, oamenii de știință au reușit să reducă severitatea infecției fungice.

Rezultatele contrazic un studiu anterior, din 2020, care sugera efectul invers – că eliminarea virusului agrava infecția fungică. Rocha a explicat că diferențele se pot datora metodelor distincte folosite de echipele de cercetare pentru a obține tulpini de ciuperci fără virus.

Norman van Rhijn, cercetător la Manchester Fungal Infection Group, care nu a participat la studiu, a spus că descoperirea este „complet nouă” și „un pas important pentru înțelegerea capacității de virulență a acestei ciuperci, cu potențial de a extinde concluziile și la alți patogeni umani”.

Echipa lui Rocha a observat că ciupercile expuse la antivirale se reproduceau mai puțin eficient și produceau mai puțină melanină – o substanță care, în multe ciuperci patogene, crește virulența și rezistența la medii ostile.

Virusul în sine nu poate infecta șoarecii sau oamenii, întrucât lipsește receptorul necesar pentru a se lega de celulele lor, a explicat Rocha. Fiecare virus de acest tip infectează de obicei o singură specie fungică.

„În acest caz, poate infecta doar Aspergillus fumigatus. Nu poate infecta alte ciuperci”, a spus cercetătoarea.

Oamenii de știință cred că virusul ajută ciuperca să supraviețuiască prin controlul unor procese de prelucrare a ARN-ului, molecula genetică implicată în sinteza proteinelor. Astfel, virusul sporește răspunsurile la stres și producția de proteine, întărind rezistența ciupercii în condiții dificile. În plus, celulele imunitare umane au avut mai multă dificultate în a distruge tulpinile infectate de virus, comparativ cu cele neinfectate.

Dacă antiviralele testate pe șoareci se dovedesc eficiente și la oameni, tratamentele viitoare ar putea folosi aceste medicamente pentru a slăbi ciuperca suficient de mult încât sistemul imunitar sau antifungicele clasice să o elimine din organism, cred autorii studiului.

Rocha suspectează că și alți patogeni fungici care infectează oamenii ar putea adăposti viruși similari, care le cresc rezistența. Echipa sa investighează acum mecanismele implicate.

„Articolul nostru reprezintă doar primul pas al acestei investigații. Scopul nostru mai amplu este să oferim o explicație detaliată, la nivel molecular, despre cum se desfășoară acest proces”, a spus cercetătoarea.