Planul lui Viktor Orban a reușit. Sub conducerea premierului ungar, un nou grup eurosceptic de extremă dreaptă — „Patrioți pentru Europa” — a devenit al treilea grup ca mărime din Parlamentul European. Liderul maghiar a construit o coaliție de aliați cu idei similare care împărtășesc obiectivul său strategic, crearea unei Europe „a statelor naționale”.
Succesul inițiativei lui Orban este o realizare remarcabilă, scrie Politico. Liderul ungar a reușit să reorganizeze extrema dreaptă a Europei în jurul propriei imagini și a partidului său Fidesz, care a fost repudiat politic după ce a părăsit grupul de centru-dreapta Partidul Popular European în 2019.
Crearea coaliției ”Patrioți pentru Europa” demonstrează că Orban este mult mai puțin izolat decât s-a crezut inițial, fiind capabil să construiască o coaliție de aliați care își împărtășesc obiectivul strategic - crearea unei Europe a „statelor naționale”. Acesta sugerează că grupurile de extremă dreaptă din UE sunt mai aliniate la această viziune decât oricând. Și reprezintă o provocare directă pentru populismul mai pragmatic susținut de premierul italian Giorgia Meloni.
Orban și-a consolidat alianța cu Adunarea Națională al Franței, cel mai mare partid de extremă dreaptă de pe continent, în ciuda eșecului său de a obține o majoritate la alegerile anticipate din țară. În mod similar, Partidul Olandez pentru Libertate (PVV) de extremă dreaptă a lui Geert Wilders s-a mutat, de asemenea, la „Patrioți pentru Europa” din fostul grup de extremă dreaptă al Parlamentului – Identitate și Democrație – după ce a câștigat alegerile olandeze de anul trecut și a intrat pentru prima dată într-un guvern de coaliție.
Totuși, această consolidare nu va schimba prea mult echilibrul de putere în Parlamentul European și este puțin probabil să afecteze în mod semnificativ elaborarea politicilor UE, cel puțin pe termen scurt.
Partidele centriste pro-UE au păstrat o majoritate considerabilă la Bruxelles. Și alături de Verzi, aceștia au avut ușor suficiente voturi pentru a numi din nou președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru un al doilea mandat, precum și pentru a-și susține prioritățile legislative apoi.
Deci, „Patrioții” vor rămâne în opoziție, cu o capacitate limitată de a influența procesul legislativ al UE. Mărimea grupului îi va oferi mai multă finanțare, vizibilitate și putere în procedurile parlamentare, dar i se va refuza orice reprezentare semnificativă în organele de conducere parlamentare, cum ar fi președinții de comisii.
Una din provocări, menționată mai sus, este aceea că „Patrioții” reprezintă o provocare directă pentru „a treia cale” a populismului constructiv a lui Meloni. Grupul conservator și reformist european (ECR) pe care îl prezidează nu va fuziona cu coaliția lui Orban. Iar cei doi membri principali ai săi – partidul Frații Italiei și principalul partid de opoziție din Polonia, Lege și Justiție – au refuzat să se alăture lui Orbán.
Aceasta înseamnă că, deocamdată, Meloni va continua să balanseze între extrema dreaptă și instituția UE, păstrându-și opțiunile deschise. Parlamentarii ei prezintă acum ECR ca o punte între cele două tabere. Și faptul că avansul Adunării Naționale a fost verificat în al doilea tur al alegerilor legislative franceze i-a oferit un alt motiv pentru a continua să lucreze constructiv cu Bruxelles, Berlin și Paris pentru a promova prioritățile Italiei.
Dar ECR pierde teren. Ambițiile sale de a deveni al treilea grup ca mărime din Parlament au fost dejucate. Și în ciuda unei relații puternice cu Frații Italiei, partidul Vox din Spania s-a alăturat „Patrioților”.
Mai mult, după ce a obținut sprijinul Verzilor, von der Leyen va fi acum mai puțin dependentă de liderul italian – ceea ce explică parțial de ce Giorgia Meloni s-a abținut de la decizia Consiliului European de a-i acorda un nou mandat. A fost o încercare de a-și reafirma importanța și de a stabili o anumită pârghie asupra lui von der Leyen în viitor.
Acest lucru se datorează faptului că, de-a lungul timpului, schimbările în echilibrul de putere în Consiliu — adevăratul sediu al puterii în UE — se vor dovedi probabil mai importante.
În prezent, „Patrioții” controlează un singur loc în Consiliul European – pe cel al lui Orban. Ei au influență indirectă și asupra altor două locuri, Țările de Jos și Italia, unde PVV și partidul de extremă-dreapta Liga sunt parteneri în coalițiile de guvernământ ale țărilor respective și pot astfel exercita o anumită influență asupra guvernului.
Cu toate acestea, numărul „Patrioților” din Consiliu probabil va crește, deoarece mai multe alegeri naționale programate pentru lunile și anii următori au șanse mari de a produce mai multe guverne de extremă dreapta. De exemplu, alegerile sunt programate să aibă loc în Austria în septembrie, unde Partidul Libertății de extremă dreaptă conduce sondajele, și în Republica Cehă în toamna anului viitor, unde partidul naționalist Acțiunea cetățenilor nemulțumiți al fostului prim-ministru Andrej Babiš este la conducere în sondaje.
Deci, în timp ce partidele de extremă dreaptă vor continua să se lupte cu diviziunile interne în privința politicii europene, iar von der Leyen va putea în continuare să guverneze din centru, rezultatul mai multor alegeri naționale poate oferi grupului mai multă reprezentare. Și această evoluție ar risca să submineze coeziunea UE în domenii cheie, în special bugetul UE, extinderea și politica externă – mai ales când vine vorba de Ucraina.
Printr-o combinație de lingușiri și șantaje financiare, UE a găsit până acum modalități de a evita vetourile repetate ale lui Orban asupra Ucrainei. Dar un grup mai mare și mai hotărât de guverne reticente s-ar dovedi mult mai greu de stăpânit.
Aceasta nu este o concluzie prealabilă, scrie Politico. Meloni și-a păstrat sprijinul vocal pentru Kiev. Prim-ministrul populist al Slovaciei, Robert Fico, nu a dat curs criticilor sale față de ajutorul militar acordat Kievului și a încetat să-și exercite dreptul de veto. Și același lucru este valabil și pentru PVV din Țările de Jos, care și-a moderat poziția după ce a acceptat să mențină sprijinul de la Haga pentru Ucraina, ca parte a unui guvern de coaliție de centru-dreapta.
Este posibil ca și alte partide de extremă dreaptă prietenoase cu Rusia să fie cooptate în mod similar. Dar riscul ca prezenta coeziune europeană să fie compromisă – mai ales dacă fostul președinte al SUA Donald Trump câștigă alegerile prezidențiale din noiembrie – este de acum înainte în mod clar în creștere.