Frig în case, curent cu porția, pâine la rație și doar două ore de program la televizor. Avortul era interzis, libertatea inexistentă, iar pentru un simplu banc despre conducătorii țării, riscul era ani de închisoare. Așa arăta viața în comunism, regimul pe care unii îl privesc astăzi cu nostalgie. În anii ’50, zeci de mii de români au fost luați cu forța din case și deportați în Bărăgan, fiind condamnați la o viață de lipsuri și umilințe. Câțiva dintre supraviețuitori trăiesc astăzi în Fundata, județul Ialomița, și au decis să-și spună povestea în locul istoriei care a uitat de ei.

În spatele penuriei și al frigului din apartamente, realitatea era mult mai dură. Unii români au fost puși să-i chinuie pe alții. Printre episoadele cele mai crunte se numără deportările în Bărăgan.

Cei mai tineri dintre supraviețuitorii acelei perioade își amintesc și acum calvarul anilor ’50. Câțiva dintre ei trăiesc în Fundata, județul Ialomița.

În noaptea de 17 spre 18 iunie 1951, aproximativ 40.000 de oameni, cât populația unui oraș, au fost scoși cu forța din casele lor și trimiși la sute de kilometri depărtare. Zeci de trenuri de marfă i-au dus la Slobozia. Regimul comunist pusese în mișcare o amplă operațiune de „curățare” a graniței de vest a țării. Fără proces, fără avertisment, oameni din toate categoriile – copii, adulți, bătrâni – au fost obligați să renunțe la viața lor și să se mute în Câmpia Bărăganului - „Exact ca șobolanii”.

„A fost greu! Acum e libertate”, spun cei care au prins vremurile acelea.

„De la 6 ani și jumătate am ieșit la muncă. Nu puteam să facem orice.. că nu ne dădea voie” – așa descriu acești oameni viața în Bărăgan, în anii ’50. O perioadă despre care se vorbește puțin, dar care a lăsat urme adânci în memoria celor care au trecut prin ea.