Oraș în acte, comună măruntă în realitate. Este vorba despre Căzănești, din județul Ialomița, unde localnicii plătesc taxe și impozite de oraș, dar nu au asfalt, canalizare și gaze, darămite un spital sau un cinematograf. Dincolo de strada principală dispar și trotuarele. Din cauza lipsurilor, localnicii au plecat care încotro. La Căzănești mai trăiesc acum cel mult 3 mii de oameni, dezamăgiți de promisiunile primarilor care s-au perindat la conducerea orașului.
Căzănești n-are nimic din confortul unui oraș. Până-n 2003 nici n-a avut pretenții. A fost o comună simplă din Bărăgan, fără spital, fără hotel, fără canalizare, fără gaze, fără asfalt pe destule străzi. Doi deputați și-un senator PSD l-au vrut musai oraș, iar localnicii s-au trezit orășeni cu acte și impozite mari. Doar atât, pentru că, după 20 de ani, nu au apărut niciun spital, nici gaze sau canalizare. În multe locuri, nici asfalt nu este.
- E ca la oraș sau ca la țară? - Ca la țară! - Mai slab ca la țară. Cum era odată comuna... Era fruntașă. Până să devină oraș era cea mai frumoasă. Iar acum e cea mai urâtă. - Ce vă lipsește, să fie confortul ăla bun? - A... lipsesc multe, dom`ne. - Multe, multe... - Dacă n-ai oameni ca lumea la conducere, degeaba. - Vă referiți la primărie? - În general!- Se promite că se fac toate străzile asfaltate... s-a făcut jumătate și jumătate a rămas așa. La gară dacă intri cu mașina, ăla ești. - Se promite și acum spune că nu sunt bani. - Noi am fost regiunea București. - Și? V-ar conveni să redeveniți iar? - Pentru noi nu mai contează. - De ce? - Păi... mâine - poimâine... dăm ortul.
- Trei ani de zile se tot lucrează la canalizare și nu se dă de cap la ea. - N-aveți canalizare? - E coloana băgată... - Păi dar nu stați la oraș? - Ba da, stăm la oraș. Suntem declarați oraș din o mie nouă sute toamna. - Nu are cetățeanul aici confort de oraș? - Nu. Nu. Noi suntem declarați oraș doar ca taxe-impozite și atât. - Doar atât? - Atât!
La marginea Căzăneștiului sunt și câteva blocuri cu un etaj. La parter... doamnele îngrijesc flori și usucă rufe. Bărbații - gestionează magaziile cu lemne. Fără gaze, butelia și lemnele sunt baza.
- Simțiți așa că trăiți la oraș? - Mai degrabă... mai mult ca la țară. Ceea ce nu mă deranjează. Cântă frumos păsările dimineața.
- E oraș?! - Oraș, unde? - În acte! - Păi în acte! Și toaleta unde e? - Unde e? - Păi în fundul curții, nu?
Nici gara nu are un aspect prea orășenesc. Printre șine pasc vacile. Trenurile sunt rare: opt toată ziua. Toaletele nu mai există, apă potabilă - nici atât.
- Văd că s-a ales praful și de gara asta! - Ca de toate cele! - Vacile astea? - E un proprietar... - Și trec așa prin gară? - Acolo. Aici, nu! - Toaleta mai e funcțională? - Vă dați seama...
Ultimul recensământ arată un oraș Căzănești cu locuitori cât un sat: 2.938 de oameni. Pentru că în zonă nu sunt locuri de muncă, tinerii pleacă. Unii cred că o regionalizare a țării ar putea lega administrativ Căzăneștiul și alte comune de un oraș mai dezvoltat. Ca Slobozia ori Urziceni, de exemplu. Ori chiar de București.Stelian Traian - primar Căzănești, Ialomița: Sunt discuții cu regionalizarea de ani buni. Tot s-a discutat și nu s-a făcut nimic.- Vedeți realizabilă această regionalizare cu 15 județe, cum se vehiculează? - Sincer să fiu, nu! - De ce n-o vedeți, domnule primar? - Pentru că atâta timp cât ești sub conducerea ta, poți să accesezi și să mergi mult mai ușor pentru fonduri. - Părerea mea e să rămânem la statutul pe care îl avem!Până una alta, Căzănești rămâne un oraș de sine stătător, cu o istorie locală atestată documentar în 1596 și importante trofee câștigate în ultimii ani la diverse competiții. 13 cupe sunt în biroul primarului. Una atestă că orașul Căzănești a participat cu brio la Cupa Satelor și-a fost campion la trasul frânghiei.