Visurile mărunte li se împlinesc, uneori, și copiilor sărmani. Georgiana, eleva premiantă, din Mironești, Giurgiu, a primit adidașii albi pe care i-a visat mereu, dar nu i-a avut niciodată. Cadou, de la o familie care i-a văzut povestea la televizor. Îi ține la capătul patului, în cutie. Nu le-a scos nici eticheta. Din când în când, îi privește, îi atinge, îi încalță în odaia ei cu placaj la fereastră și pășește cu grijă. În curte încă nu-i scoate, ca să nu îi murdărească.
Dincolo de această fereastră acoperită cu două bucăți de placaj, Georgiana, o copilă de 12 ani, visează să-și învingă destinul prin învățătură. 9.40 a fost media ei la finalul clasei a cincea. Am cunoscut-o, întâmplător, joia trecută, când mama sa era îngrijorată că n-are bani s-o îmbrace, s-o încalțe și s-o pregătească pentru școală... Am întrebat atunci copilul firav ce-și dorește să aibă când va începe școala. N-a îndrăznit să pronunțe nici „laptop”, nici „televizor”, nici „tabletă”, nici birou sau pat ca lumea... A șoptit scurt și sec:
- Mi-aș dori niște adidași! - Adidași... - Da! - Ce fel de adidași? - Nu știu... Albi. - Ce ți-ai mai dori în afară de adidași? - Nimic...
Dorința sinceră de copil sărman a ajuns în jurnale, a făcut turul țării și-a întâlnit oameni milostivi... care au făcut-o posibilă. Fetița are acum încălțămintea pe care a visat-o mereu, dar... n-o primise niciodată până acum. O pereche de pantofi sport albi! Noaptea trecută a dormit cu ei la marginea patului. Astăzi... i-a atins iar. I-a încălțat puțin prin odaie și-a ieșit până la prispă. În curte n-a îndrăznit să pășească. Să nu-i murdărească...
Reporter: Îți doreai exact așa?Georgiana Badea, elevă: Da!Reporter: Cât ți i-ai dorit pe ăștia?Georgiana Badea: Foarte mult!Reporter: Ți-e că-i murdărești?Georgiana Badea: Mi-e frică, dar...Reporter: Fericită?Georgiana Badea: Foarte mult!
Reporter: A dormit cu ei aici?Alina Badea, mama Georgianei: Da!Reporter: A dormit cu adidașii?Alina Badea: Da, da, da!
Reporter: Când ai avut ultima oară o pereche de adidași din ăștia albi?Georgiana Badea: Nu cred c-am avut.Reporter: N-ai avut niciodată?Georgiana Badea: Nu, n-am avut!Reporter: Dar de ce albi? De ce ai vrut, musai, albi și nu... ?Georgiana Badea: Pentru că aproape toți colegii mei au!
Conversația curge despre una și alta, despre geamul lipsă de la fereastră, despre televizorul lipsă, despre laptopul lipsă, despre biroul șubred... și alte lipsuri. Copila le știe bine și le trăiește zilnic. Acum... are adidași noi și albi. E fericită! A primit și rechizite de la oameni cu suflet. Și hăinuțe și ceva bănuți. Și-ar dori și câteva cărți. Pe-o bucată de hârtie ne-a scris două titluri: „Grădina de la miezul nopții” și „Bunicuța hoțomană”. Dar nu-i musai. Are tot ce-i trebuie pentru noul an de școală, iar aspectul acesta a adus liniște și-n sufletul ei, dar și în cel al mamei.
Alina Badea, mama Georgianei: E mai mult de suficient. Credeți-mă, e mai mult de suficient. Chiar nu mă așteptam. Este... Chiar este o minune! Chiar a venit valul ăsta peste mine... O minune, ce să mai...