O serie de e-mailuri și documente analizate de The Guardian și Tortoise Media oferă o nouă perspectivă asupra activităților fostului moștenitor la „tronul” Libiei într-o perioadă în care trăia în lux și conducea eforturile de normalizare a relațiilor cu Occidentul. După o lungă perioadă de absență din viața politică, provocată de războiul civil din 2011, Saif al-Islam Gaddafi a reapărut în public în mod surprinzător și și-a anunțat candidatura la președinția țării din inima regiunii rebelilor care l-au capturat acum mai bine de 10 ani.

Organizatorul a spus că va fi „cea mai grozavă petrecere care a avut loc vreodată la Punta del Este”, o stațiune turistică luxoasă din Uruguay de la malul oceanului Atlantic. I-a oferit clientului său un sistem audio, un DJ, decorațiuni, artificii și „modele dezbrăcate care să înoate în piscină”. Clientul, un intermediar cu legături strânse cu liderii libieni, a refuzat artificiile.

Se pare că agentul i-a transferat organizatorului 34.300 de dolari și a cerut ca vila unde urma să se țină petrecerea să fie aprovizionată în perioada 30 decembrie 2006 – 6 ianuarie 2007 cu câte un miel întreg fript în fiecare zi.

Acestuia urmau să i se alăture alți libieni și șeful său, Saif al-Islam Gaddafi, care avea să zboare din Africa de Sud. Saif avea motive întemeiate să petreacă: era urmașul lui Muammar Gaddafi și reprezenta imaginea pe scena internațională a fostului dictator libian.

Saif era șeful echipei de negocieri implicată în discuțiile cu Marea Britanie despre atentatul cu bombă asupra zborului Pan American 103 care s-a prăbușit în Lockerbie, Scoția, și în urma căruia și-au pierdut viața 270 de persoane.

Forumul Economic Mondial l-a numit un „tânăr lider mondial”, iar în timpul său liber își făcea doctoratul în filozofie la London School of Economics.

Corespondența dintre Saif și asociații săi oferă o imagine din inima regimului lui Gaddafi într-un moment de cotitură a relației dintre Libia și Marea Britanie.

Vremurile bune aveau să mai dureze încă patru ani, înainte să izbucnească primul război civil din Libia, alimentat de stilul cleptocratic cu care tatăl său conducea țara.

Rebelii l-au executat pe Muammar în cel mai brutal mod posibil, înainte să îl captureze pe Saif, care apoi a dispărut din viața publică.

Zece ani mai târziu, Saif a ieșit din captivitate în Sebha, orașul-bastion al rebelilor Zintan, îmbrăcat în haine de berber, și a anunțat că va candida pentru președinție. Saif a semnat documentul prin care și-a depus candidatura cu mâna rănită în bombardamentele care au dus la detronarea tatălui său.

Neînțelegerile dintre facțiunile rivale libiene au amânat alegerile și au stârnit luna aceasta un nou val de proteste. ONU participă la discuțiile privind stabilirea unei noi date pentru organizarea de alegeri.

Când cursa pentru funcția de președinte va începe, mulți libieni par să fie gata să voteze pentru Saif. Traumatizați după ani de război civil, poporul libian își dorește să revină la relativa stabilitate de care țara se bucura în anii în care a condus Gaddafi.

A fost o călătorie lungă. Trebuie ușor, ușor să se revină la normalitate, le-a spus Saif jurnaliștilor atunci când și-a început campania electorală, în noiembrie 2021. „La fel ca în striptease”.

Există multe piedici în calea lui Saif de a ajunge la șefia țării. Băiatul lui Muammar trebuie să fie judecat la Curtea Internțională de Justiție de la Haga pentru crime împotriva umanității, ceea ce ridică un semn de întrebare cu privire la eligibilitatea sa la conducerea țării.

Saif este acuzat că ar fi jucat un rol important în crimele și actele de persecuție comise de forțele de securitate pe care le controla în timpul războiului civil.

Când Saif s-a mutat la Londra, în 2002, o echipă de oficiali și alți facilitatori a fost organizată pentru a se ocupa de afacerile sale. Problemele administrative erau rezolvate de Compania de Investiții Străine din Libia (LFIC) din Londra, potrivit unei surse din acea firmă.

Activitățile extracuriculare erau gestionate de un grup de tineri libieni din care făcea parte și Faisal Zuwawi, organizatorul petrecerii de la Punta del Este, care, la acea vreme, era implicat în Federația de Fotbal a Libiei.

Uruguay era doar una dintre multele destinații exotice ale fiului lui Gaddafi. Zuwawi se ocupa de iahturile din Mediterana, cluburile din Caraibe, un avion privat și de damele de companie.

Saif ar fi cerut intermediarului său de la LFIC la acea vreme să îi facă rost de un apartament în Belgravia, un cartier bogat din Londra. Apoi, și-a extins cerințele: mai multe apartamente, un asistent personal, un șofer și personal de pază.

Intermediarul ar fi plătit toate costurile, inclusiv chiria pentru apartamente, urmând să trimită apoi factura către biroul lui Saif din Libia, o țară în care salariul mediu este de trei ori mai mic decât în Marea Britanie.

Zuwawi își aduce aminte că l-a escortat pe Saif la o întâlnire cu ofițeri MI6 pentru a discuta problema gărzilor de corp personale. Saif s-ar fi întâlnit atunci și cu alți oficiali din guvernul britanic. Avea multe de discutat.

După multe runde de negocieri, Saif a anunțat în 2003 că Libia își va recunoaște responsabilitaea pentru atentatul cu bombă de la Lockerbie și va plăti familiilor victimelor compensații în valoare de 2,7 miliarde de dolari.

Atenția lui Saif s-a mutat apoi înspre obținerea libertății lui Abdelbaset al-Megrahi, persoana care a fost condamnată pentru detonarea bombei din avion și care a fost diagnosticat cu cancer de prostată în timpul în care a rămas la închisoare în apropiere de Glasgow.

Politica la cel mai înalt nivel s-au amestecat cu obiceiurile sale extravagante în vara anului 2009. Zuwawi a rezervat un iaht cu motor de peste 18 metri care era mânuit de un echipaj format dintr-un căpitan și alte două persoane – totul pentru suma de 55.400 de euro.

Directorul companiei de unde a închiriat iahtul i-a făcut lui Zuwawi legătura cu o agenție din domeniul serviciilor de escortă. E-mailurile schimbate între cele două părți conțin o serie de poze cu femeile dezbrăcate puse la dispoziție de agenție.

Saif umbla și prin cercurile de vedete. În mai 2010, fiul lui Muammar a primit un e-mail care pare să fie din partea supermodelului Naomi Campbell, cu titlul: „Ghislaine Maxwell. Prietena lui Naomi Campbell vine în Libia”.

În e-mail Maxwell este descrisă a fi o „bună prietenă” a lui Campbell care vrea să vină în Libia „cu barca ei” de „plăcere” în luna septembrie. În e-mail semnat cu „hugs hugs” (îmbrățișări, îmbrățișări) și „Iubire și Lumină”, Saif era întrebat dacă poate să aranjeze primirea lui Maxwell.

Saif a răspuns la acel e-mail cu mesajul: „Bună, Naomi, prietena ta este bine venită în Libia. Spune-i te rog să ia legătura cu Mohamed”, mâna dreaptă a lui Saif.

Purtătorul de cuvânt al lui Campbell a spus că aceasta nu recunoaște schimbul de e-mailuri și că nu poate comenta pe acest subiect pentru că „The Guardian a refuzat să îi pună la dispoziție o copie a presupusei corespondențe”.

Saif paticipa și la întâlnirile celor mai influenți oameni din sfera politică internațională, precum cele de la Forumul Economic Mondial. Fondatorul evenimentului, Klaus Schwab, l-a invitat personal pe Saif să participe la întâlnirea anuală de la Davos în ianuarie 2011 și l-a descris într-o scrisoare drept o persoană dornică să construiască relații și să promoveze dialogul.

Când războiul a izbucnit în Libia, la două săptămâni după Davos, Saif a promis că va „lupta până la ultimul om, ultima femeie, ultimul glonț”. Forumul Economic Mondial a rupt legăturile cu Saif.

Aparent, Zuwawi ar fi încercat atunci să cumpere echipament militar și vehicule blindate de la Grupul Bin Jabr din Emiratele Arabe Unite pentru care ar fi urmat să plătească 23,8 milioane de euro.

În același timp, Zuwawi se interesa și de o cale de scăpare din infernul din Libia. Când violențele au început, acesta a început să se intereseze de achiziționarea de apartamente în centrul Londrei și, mai apoi, în centrul Dubaiului.

La doar câteva zile după ce a primit factura pentru echipamentul militar pus la dispoziție de Bin Jabr, Zuwawi a schimbat taberele și a devenit un martor cooperant în cazul împotriva lui Saif de la Curtea Internațională de Justiție de la Haga.

Și-a făcut relații cu Consiliul Național de Tranziție care a preluat controlul asupra orașului Tripoli după revoluție. Zuwawi este cel care a dat în vileag locul în care se ascundea Saif - undeva în apropiere de granița cu Niger, cerând de asemenea ca fiului fostului dictator să i se aducă un doctor pentru a-i trata mâna mutilată în timpul bombardamentelor.

Rebelii Zintan au ajuns la Saif primii. Detaliile înțelegerii cu Saif rămân necunoscute, însă ceea ce este sigur este că i s-a permis să candideze pentru funcția de președinte. Cazul de la Haga împotriva lui se pare că nu a contat prea mult, o curte de justiție din Libia spunând că moștenitorul lui Gaddafi nu are cazier și, deci, este liber să candideze.