În fața agresiunii Rusiei și a ingerințelor Chinei, Belgia și-a intensificat eforturile de contraspionaj, dar Bruxelles rămâne un cuib de spioni care lucrează pentru serviciile de informații străine, scrie Politico. Întrebarea, pentru cei care se ocupă de contraspionaj, este cât de multe lucruri pot face ca să rezolve problema. Răspunsul, deocamdată: prea puține.

După cum știe toată lumea, Bruxelles-ul este plin de spioni. Îi găsești la bar în cadrul unui eveniment de networking al unui institut de cercetare. Îi vezi cu mâna ridicată în sala unde se țin conferințele de presă ale Uniunii Europene. Și, potrivit unui avertisment primit în 2019 de staff-ul Serviciului European de Acțiune Externă, dai de ei și în barurile și restaurantele de lângă sediul Comisiei Europene.

Faptul că pereții au urechi și ferestrele ochi face parte din viața normală a bruxellezilor, dar lupta împotriva spionajului a început să fie tratată mult mai serios pe măsură ce vânătorii de spioni ai UE și-au sporit eforturile în fața agresivității Rusiei, spionajului Chinei și întoarcerii la vremurile geopoliticilor Marilor Puteri.

În primul rând, nimeni nu știe exact câți spioni sunt în capitala UE. Când oficialilor belgieni de securitate li se pune această întrebare, ei răspund în glumă că, dacă există cineva care poate să afle câți sunt, ar fi încântați să le se spună și lor.

SUA și Australia le cer persoanelor care lucrează pentru interese străine să se înregistreze, ceea ce oferă un indiciu despre cei care încearcă să influențeze procesul politic. În Belgia nu există această restricție.

Bruxelles-ul găzduiește nu doar instituții UE și NATO, dar și în jur de 100 de alte organizații internaționale și 300 de misiuni diplomatice ale unor țări străine. În total, pentru acestea lucrează 26.000 de diplomați înregistrați, potrivit Ministerului de Externe al Belgiei – fiecare dintre aceștia ar putea fi un spion.

Autoritățile belgiene estimează că, în anumite ambasade, între 10% și 20% dintre diplomați sunt agenți ai serviciilor de informații.

O altă acoperire bună pentru spioni o reprezintă „think-tank”-urile, sau grupurile de experți. Universitatea Liberă din Bruxelles a închis în 2019 un program cultural și lingvistic din China, Institutul Confucius, după ce l-a acuzat pe directorul institutului că spionează pentru Beijing.

Lumea jurnaliștilor de la Bruxelles este și ea inflitrată de spioni. Aproape unul din cinci jurnaliști chinezi care lucrează în capitala Belgiei sunt suspectați că ar face parte din serviciile de informații, potrivit autorităților belgiene.

Atât de mulți spioni chinezi sunt suspectați că ar fi infiltrați la Bruxelles încât subiectul a ajuns o glumă pentru unii. „Este ca un fel de gaydar”, a spus un fost diplomat UE despre inițiativa de a dezvolta capacitatățile de identificare a spionilor chinezi. „[Este] greu de explicat, dar odată ce știi, începe să devină mai ușor.”

Spre deosebire de forțele naționale de poliție pentru care există Europol, serviciile de spionaj ale celor 27 de state UE nu au o organizație care să le coordoneze activitatea la nivel internațional, iar blocul comunitar european nu are o agenție de spionaj oficială.

Unii au cerut ca Europa să creeze propria sa variantă a CIA – un singur mecanism care să coordoneze eforturile de spionaj ale UE, dar această opțiune rămâne, în cel mai bun caz, o posibilitate îndepărtată.

„Știu că este o problemă sensibilă pentru unele state membre, dar ar fi logic să avem un serviciu de informații la nivel european pentru a apăra interesele strategice ale Europei”, a spus Samuel Cogolati, un parlamentar belgian al partidului Verde care și-a exprimat îngrijorările cu privire la riscurile influenței chineze în Belgia. „Riscul spionajului este prezent și nu poate fi ignorat.”

Din cauza reticenței guvernelor UE să împartă informații secrete, mare parte din responsabilitate cade pe Serviciul Belgian de Securitate a Statului și pe colegii lor militari de la Serviciul de Securitate și Informații Generale, care vânează spioni împreună cu 120 de servicii din alte țări.

Belgia a fost zguduită de un scandal major de spionaj în 2003, atunci când mai multe dispozitive de ascultare au fost descoperite în clădirea Justus Lipsius a Consiliului European.

Timp de mai multe decenii, liderii UE și, în special, politicienii belgieni au respins ideea că actori rău-intenționați din locuri precum Beijing, Moscova sau Teheran ar fi interesați de documentele tehnice care circulă pe coridoarele clădirilor gri din Cartierul European, dar cele mai recente evenimente i-au alertat măcar pe unii dintre ei cu privire la noile riscuri.

„Europenii nu au fost niciodată prea buni la contraspionaj”, a spus un fost oficial american al serviciilor de spionaj. „Erau foarte dependenți de SUA. Acum există o anumită schimbare de mentalitate.”

Trăim într-o lume foarte periculoasă, a avertizat oficialul american, aruncând o privire peste umăr într-o cafenea populară din Bruxelles. „Voi nu realizați cât de atenți ar trebuie să fiți.”

Guvernul belgian a spus că plănuiește să transforme Bruxelles-ul într-un „mediu de operare ostil” pentru spionii străini, potrivit strategiei sale de securitate națională publicată recent. Membrii serviciilor de securitate belgiene vor avea de acum încolo autoritatea de a lua parte la demonstrațiile neautorizate pentru a-și monitoriza ținta operațiunilor de contraspionaj.

Spionajul nu este o infracțiune propriu zisă în Belgia. Doar transmiterea de informații secrete de interes național către o putere străină sau ostilă îi pune pe spioni în situația în care ar putea fi condamnați la închisoare.

Fostul diplomat Oswald Gantois, spre exemplu, a fost cercetat pentru că a transmis informații serviciilor secrete din Rusia, dar a fost condamnat în 2018 doar pentru că s-a asociat ilegal cu scopul de a falsifica documente.

Belgia încearcă să adopte măsuri care să ajute Bruxelles-ul în lupta contra spionilor străini, dar atunci de ce nu există mai multe știri despre eforturile de contraspionaj ale serviciilor de securitate a statului?

Știrile despre condamnări pentru spionaj ajung de multe ori pe prima pagină a publicațiilor atât în SUA, cât și în țările UE. Cu puțin timp înainte de venirea verii, Estonia a condamnat o femeie la peste opt ani de închisoare pentru că a spionat pentru China. Un rezervist din armata germană a fost trimis după gratii pentru că a transmis informații secrete Moscovei. La Stockholm, doi suedezi sunt judecați în această perioadă pentru că sunt suspectați că au spionat pentru Rusia.

Belgia a ales o abordare mai tăcută, din varii motive. Din cauza fondurilor limitate, agenții belgieni de contraspionaj sunt nevoiți să se concetreze asupra spionilor din țările „neprietenoase”, precum Rusia, Iran și China, și să ignore în mare parte spionajul întreprins de aliați.

„Este o problemă de prioritate”, a spus un oficial belgian pentru Politico. „Mai degrabă i-aș avea pe americani sau germani ascultând în secret decât pe chinezi sau ruși.”

Serviciile de informații din Belgia tind să se ferească de lumina reflectoarelor. Spionii care au fost descoperiți s-ar putea să nu afle niciodată, portivit oficialilor de securitate. Dacă sunt condamnați, în cazul în care ar fi posibil așa ceva, ar fi ca atunci când arunci o bombă, au spus oficialii de securitate – asta distruge relațiile diplomatice.

În schimb, spionilor deconspirați li se spune să părăsească țara. Acest lucru se întâmplă des, dar aproape tot procesul este întreprins discret prin intermediul ambasadelor. Expulzările sunt rareori făcute publice, așa cum s-a întâmplat cu cei 21 de diplomați ruși care au fost dați afară din țară după ce Rusia a invadat Ucraina.

Alteori, Belgia își ajută aliații să prindă spioni pe teritoriul său. Poliția belgiană a arestat în 2018 un bărbat chinez pe care SUA îl suspectau de spionaj împotriva companiei aerospațiale General Electric Aviation.

În unele cazuri, Belgia îi informează pe interlocutorii spionului așa încât accesul la informații să fie întrerupt. Rareori, însă, persoanele suspectate de spionaj sunt numite în public – în 2020, a apărut știrea că Fraser Cameron, fost diplomat britanic și fost oficial al Comisiei Europene, era investigat pentru suspiciuni conform cărora ar fi transmis informații secrete Chinei. Cameron își susține nevinovăția și nu a fost condamnat încă.

Când acuzațiile de spionaj ajung la știri, ele nu doar că dau în vileag posibili agenți străini, dar și atrag atenția asupra problemei, ceea ce poate fi un lucru benefic.

„Să realizăm că spionajul nu este [de domeniul] științifico-fantastic, ci un risc tangibil și real, este primul pas înspre a ne proteja de el”, a spus Nicolas Fierens Gevaert, purtător de cuvânt al Ministerului belgian al Afacerilor Externe.