„Ursul”, „Infractorul”, ”Krypton”, „Bucataria” si „Satana”. Cum alege NATO ciudatele nume pe care le da avioanelor si rachetelor Rusiei

Ce înseamnă un nume? Dacă un lingvist va descoperi tot felul de semnificații, un expert NATO îți va răspunde că în spatele unui banal nume sunt mari șanse să regăsești astăzi un tip de armament al Federației Ruse. După aproape 5 luni de război în Ucraina, lumea a aflat, vrând-nevrând, despre rachetele „Satan” cu care Putin amenință Occidentul, avioanele Suhoi „Flanker”, MiG-urile „Fulcrum”, ori rachetele „Krypton” sau „Kitchen” („Bucătăria”) pe care rușii au început să le folosească tot mai des împotriva țintelor civile. Aceste denumiri ciudate sunt, de fapt, „codificările NATO” sub care sunt catalogate, de către experții Alianței, tipurile de armament sovietic (folosit în majoritate covârșitoare de ambele tabere în Ucraina), ori cel mai modern, de după 1991, al Federației Ruse. „Botezarea” armamentului rusesc se face în cadrul NATO după un tipar specific și are chiar o logică proprie în baza căreia sunt alese denumirile.

Un document NATO din 1967 arată preocuparea liderilor Alianței Nord-Atlantice de a crea un nomenclator cât mai complet dar și ușor de înțeles al avioanelor militare ale URSS și dezvăluie că sistemul „poreclelor” a fost stabilit oficial în cadrul Alianței din anul 1955.

Astfel, în codificarea NATO pentru bombardierele sovietice, numele acestora trebuie să înceapă cu litera „B” (de la „bombardier”), pentru avioanele de vânătoare, prima literă trebuie să fie „F” (de la „fighter” - „avion de luptă”), la avioanele de transport/cargo, prima literă să fie „C”, iar la elicoptere - „H”.

Așa avem, de pildă, în cazul avioanelor de luptă, codificările NATO „Fulcrum” („Pivot” sau „punct de sprijin”) pentru MiG-29, „Flanker” („aripă”/„extremă”) pentru Suhoi-27, sau „Felon” („Infractorul”) pentru noul Suhoi Su-57 „stealth”, despre care presa rusă a anunțat că a fost deja folosit în Ucraina.

De asemenea, numele bombardierelor cu elice conțin o singură silabă (exemplu: „Bear”/„Ursul” - numele dat avionului Tupolev Tu-95), iar în cazul bombardierelor cu reacție, numele e compus din două silabe (exemplu: „Blackjack” - numele Tupolevului Tu-160).

Federația Rusă a folosit deja, în războiul din Ucraina, atât avionul „Bear”, cât și bombardierul supersonic „Blackjack” pentru a bombarda Kievul în luna iunie, conform presei ucrainene.

NATO a extins această procedură a denumirii armamentului rusesc și în cazul rachetelor, mai ales după ce URSS a început să producă într-un număr foarte mare astfel de arme strategice.

„Rușii au o puzderie de rachete. La un moment dat, nimeni nu mai știa de unde provin, se încurcau proiectele și așa mai departe. Și atunci, NATO a luat decizia: chiar dacă o rachetă e modificată, o identificăm și, după aceea, indiferent în ce rol o folosesc rușii, știm varianta”, a declarat, pentru digi24.ro, comandorul în rezervă Sandu Valentin Mateiu.

Aceste rachete erau extrem de variate, iar confuzia a crescut după ce anumite modele au fost dezvoltate și folosite în alte scopuri decât se prevedea în proiectele inițiale.

„Pentru a ieși din această bulibășeală, pentru că se încurcau proiectele rusești, occidentalii au luat această decizie: să avem noi catalogul nostru ca să ne lămurim, indiferent cum folosesc rușii rachetele”, a adăugat Sandu Valentin Mateiu.

În prezent, armata rusă a început să folosească în Ucraina inclusiv rachete din timpul perioadei sovietice. Conform generalului ucrainean de brigadă Oleksii Hromov, jumătate din rachetele lansate în luna iunie de Federația Rusă în Ucraina provin din stocurile rămase din perioada URSS.

Rușii au ajuns astfel să utilizeze inclusiv foste rachete antinavă pentru a ataca ținte civile din Ucraina. O astfel de rachetă a ucis cel puțin 18 persoane după ce a lovit, la finele lunii iunie, un centru comercial din Kremenciuk.

Racheta care a distrus centrul comercial din Kremenciuk a fost Kh/X-22, numită „Kitchen” („Bucătăria”) în codificarea NATO. Aceeași rachetă a fost folosită și la bombardarea Odessei, pe 3 iulie 2022, unde au fost distruse un bloc de locuințe și un centru de sănătate pentru copii al Republicii Moldova.

În codificarea NATO, rachetele aer-sol (lansate de avioane), antinavă sau de croazieră încep cu litera „K”.

O altă rachetă din perioada sovietică folosită de ruși în Ucraina este „Krypton”, lansată zilele trecute de un avion Suhoi Su-30SM („Flanker-C”, în codificarea NATO).

„Este ridicol să folosești un avion tactic pentru a lansa o rachetă veche. Una e să fie armă stand-off, la distanță, adică să lansezi muniție precisă și alta e să lansezi o vechitură nicăieri, în blocuri: omori oameni nevinovați”, a spus comandorul Mateiu.

O problemă, în cazul rachetelor antinavă din perioada URSS, este că acestea sunt extrem de imprecise atunci când sunt folosite pentru a ataca obiective terestre, avertizează experții militari.

„Racheta antinavă nu poate zbura deasupra uscatului. O rachetă antinavă e oarbă. O trimiți pe țintă și când ajunge în apropierea țintei deschide radiolocatorul. La uscat, ce să deschidă? Pentru că lovește în primul bloc pe care îl vede la litoral. De aia a și intrat la Odesa în bloc. Racheta trebuie să aibă un radiolocator care «vede» teritoriul de sub ea pe care îl survolează și îl compară cu o hartă electronică din memorie: în felul ăsta poate naviga deasupra uscatului care are relief, construcții și așa mai departe. Faptul că folosesc rachete antinavă la «uscat» este o mare crimă. Din start, știu că nu sunt precise și că vor lovi ceea ce prind în radiolocator. De obicei, blocuri”, a precizat comandorul în rezervă.

Ca fapt divers, cunoscutele rachete de croazieră „Kalibr” lansate de pe navele și submarinele flotei ruse din Marea Neagră asupra diverselor ținte din Ucraina, au denumirea NATO de „Sizzler” („Sfârâitorul”, într-o traducere aproximativă). Litera „S” semnifică faptul că această rachetă poate transporta inclusiv încărcătură nucleară.

În prezent, conform codificării Alianței Nord-Atlantice, denumirile rachetelor nucleare rusești încep cu litera „S” (un alt exemplu este al deja celebrului „Satan”/„Satana” cu care Putin amenință Occidentul), rachetele aer-aer cu litera „A”, cele sol-aer cu litera „G”, cele antitanc tot cu „S” (dar însoțite de prefixul „AT”, de la „antitanc”) etc.

Nu toate denumirile acordate armamentului sovietic/rusesc au fost acceptate din prima în cadrul Alianței Nord-Atlantice. Un document NATO din 1968 prezintă un raport în care se atrage atenție asupra confuziei care se poate crea între denumirea „Fitter” (folosită pentru identificarea avionului de luptă Suhoi Su-17) și „Fiddler” (codificarea NATO pentru interceptorul sovietic Tupolev Tu-28).

„Trebuie să fie unul cu imaginație de artist acolo, care să scoată denumirile astea”, a spus Sandu Valentin Mateiu.

Una din cele mai controversate denumiri folosite în codificarea NATO a fost „Fagot”, în cazul avionului MiG-15.

Documentele declasificate NATO fac referire la un anume „STANAG 3236”, practic documentul „de bază” al Alianței referitor la modalitățile de standardizare a armamentului URSS. Acesta nu se află însă în baza de standarde NATO și nu se regăsește nici printre documentele declasificate ale Alianței. O listă, din surse deschise, a întregului nomenclator de codificări și „porecle” acordate de NATO armamentului sovietic/rusesc poate fi consultată aici.