Alianța Nord-Atlantică are, din acest an, 32 de membri, după alăturarea Suediei – însă dintre multele teritorii ale statelor care compun alianța, unul ar putea să nu poată fi apărat dacă ar fi atacat – e vorba de statul american Hawaii, care din motive procedurale ciudate nu se află, teoretic, sub „umbrela” NATO și, tot teoretic, nu ar putea fi apărat prin declanșarea articolului 5 în caz de război, scrie CNN.

Din cauza locului geografic în care se află, dar și a istoriei sale, statul Hawaii nu este, tehnic cel puțin, acoperit de pactul NATO – dacă o putere străină ar ataca Hawaii, să zicem baza navală de la Pearl Harbor sau sediul Comandamentului Indo-Pacific la nord-vest de Honolulu, membrii NATO nu ar fi obligați să sară în apărarea SUA.

„E un lucru tare ciudat”, spune David Santoro, președinte al think-tankului Pacific Forum din Honolulu. El spune că nici măcar locuitorii din Hawaii nu au idee că statul lor nu este protejat, tehnic, de NATO.

„Oamenii au tendința să asume că fiind parte a Statelor Unite, Hawaii este și el protejat de NATO”, a adăugat el.

Motivul, spune el, stă chiar în numele alianței – Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – Hawaii fiind, în mod evident, un teritoriu din Pacific.

Spre deosebire de celelalte state continentale americane, Hawaii nu are nicio legătură cu Oceanul Atlantic.

„Argumentul pentru care Hawaii nu este inclus este că pur și simplu nu face parte din America de Nord”, mai spune Santoro.

Excepția este prezentă inclusiv în Tratatul de la Washington, documentul prin care NATO a fost stabilit în 1949, cu un deceniu înainte ca Hawaii să devină al 50-lea stat american, cel mai recent admis în uniunea federală americană.

Deși articolul 5 al tratatului prevede apărarea tuturor membrilor și apărarea lor colectivă, articolul 6 limitează dimensiunea geografică a unei posibile intervenții. 

„Un atac armat împotriva unui sau mai multor părți include un atac împotriva teritoriului oricărei părți în Europa sau în America de Nord”, prevede articolul 6. Acesta prevede, de asemenea, că teritoriile trebuie să se afle în Atlanticul de Nord, la nord de tropicul racului.

Un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat a confirmat că Hawaii nu este acoperit de articolul 5. El spune, însă, că articolul 4, care prevede că toți membrii se vor consulta când un membru este amenințat, va acopri orice situație în care statul Hawaii este afectat.

Un exemplu emblematic este cel al Războiului din Falklands, când NATO nu a sărit în ajutorul Regatului Unit în 1982, în războiul declanșat atunci de Argentina. Armata argentiniană a invadat, atunci Insulele Falkland (n. red. – Malvine), un teritoriu britanic din Atlanticul de Sud.

Unii experți spun că vremurile s-au schimbat în deceniile care au trecut de când a fost semnat Tratatul de la Washington și că situația politică de astăzi din regiunea Indo-Pacifică ar trebui să producă o reconfigurație.

Bazele militare americane din Hawaii ar avea un rol vital și pentru contracararea agresiunii potențiale a Coreei de Nord, dar și pentru susținerea Taiwanului după o eventuală invazie chinezească.

John Hemmings, director la Pacific Forum, spune că excluderea Hawaii din NATO elimină un „puternic element de descurajare” când vine vorba de o posibilă lovitură împotriva statului, în cazul unei invazii a Taiwanului.

Lăsând Hawaii în afara Alianței, îi dăm Chinei de înțeles că aliații europeni ar avea o „clauză de neimplicare” pentru apărarea teritoriului american.

Importanța strategică a Hawaii vine la pachet și cu o semnificativă importanță istorică – atacul de la Pearl Harbor a fost cel care a dus la intrarea Statelor Unite în Al Doilea Război Mondial și la învingerea decisivă a Germaniei naziste.

Hemmings argumentează inclusiv pentru includerea teritoriului Guam sub umbrela NATO – acesta se află la aproximativ 4,8 mii de kilometri de Hawaii. Această mică insulă găzduiește Baza Andersen, de pe care SUA își poate lansa bombardierele B-1, B-2 și B-52.

Alți analiști spun că într-un astfel de atac ipotetic împotriva Hawaii sau Guam, legăturile profunde de prietenie și alianță ale SUA cu partenerii lor democratici ar fi mult mai importante în stabilirea unui plan decât o tehnicalitate din tratatul NATO.

Dacă s-ar produce un atac, m-aștept ca SUA să formeze o coaliție a celor dispuși să apere, care ar include și aliați regionali, spune și Luis Simon, director la Centrul de Cercetare pentru Securitate, Diplomație și Strategie de la Școala de Guvernanță din Bruxelles.

Simon folosește exemplul răspunului imediat de după atacurile de pe 11 septembrie 2001, prima oară când a fost activat articolul 5 în istoria NATO. El adaugă că nu vede nicio diferență de opinie între membrii NATO și SUA în ce privește respectarea angajamentelor lor față de SUA și de alianță.