Am moderat recent panelul “Pregătirea pentru viitor”, în cadrul evenimentului amplu “România viitorului”, organizat la “Poli” împreună cu Politehnica București, Ministerul Cercetării, Digitalizării și Inovării, Banca Mondială și Comisia Europeană. Festival de proiecte de viitor, care a așezat la aceeași masă (sau mai futurologic, în același metavers) cercetători, antreprenori și administrație, idei, startupuri, tehnologii și inovație.

Nu sunt cel mai bun specialist în prezicerea viitorului, pentru că  nu am la îndemână nici cafea, nici glob de cristal. Dar nici nu este despre prezicerea viitorului, mai degrabă despre înțelegerea sa și de antrenarea unei “intuiții naționale” integrată pe orizontală.

Cum era de așteptat, întrebările despre viitor generează mai degrabă alte întrebări decât răspunsuri fără echivoc. Ce ne-am propus noi a fost să identificăm prin dezbatere să geo-localizăm cea mai bună poziție în care România să se poziționeze pentru a aștepta pregătită… viitorul.

Și viitorul de peste 20 de ani, cu trenduri strategice dar difuze, și cel de peste 20 de săptămâni, în care un startup relativ mic poate disrupe orice prognoză.

Axioma e că viitorul va veni oricum, fie că suntem pregătiți, fie că nu. În orice caz, ca să ne pregătim pentru viitor trebuie să răspundem la câteva întrebări: Cum arată viitorul? Cum arată viitorul României sau România viitorului? Care este ritmul în care viitorul va schimba societatea?

Și mai ales, când începe viitorul?

Viitorul începe mai rapid decât ne gândim noi. Unul dintre vorbitori ne-a amintit că cel mai potrivit moment pentru a planta un copac este acum douăzeci de ani. Al doilea cel mai bun moment este chiar acum. Dar să ne uităm un pic la viitorul recent trecut, dacă îmi este permis mixul de poezie cu inginerie…

Acum zece ani reclamele spuneau că viitorul e la un click distanță. Azi clickul pare un pic desuet. Acum 5 ani în România nu exista TikTok . Nici Revolut. Nici EKG pe smartwatch. Nici work from home, sau influenceri. Marea Britanie era membru UE și nu exista în lume vreun vaccin ARN.

Acum un an Green Deal părea bătut în cuie. Acum jumătate de an nu aveam atâția pricepuți la înot. Acum o săptămână Andreea Esca spunea într-un interviu că nimeni nu este de neînlocuit. Iar acum 30 de secunde ne întrebam “Revolut nu e dintotdeauna?”

Când vorbim despre viitor și ne gândim la inovare, termenul pare foarte teoretic. Un blueprint într-un laborator eventual. De fapt inovarea dă peste cap, pas cu pas, toată lumea pe care o știam sau pe care ne-o imaginam.

Viitorul pare o continuă inovare a prezentului.

Există însă cel puțin două aspecte ale vieții care rămân constante, indiferent de când, cum și cât de rapid se mișcă lumea.

În primul rând, banii, cei care învârt lumea și care măsoară, imperfect dar sigur, eficiența oricărui sistem. În al doilea rând, pentru că există ceva dincolo de bani, este nevoia continuă de pregătire, de educație care trebuie să țină pasul cu vremurile.

În metaversul de la Poli toată lumea a vorbit despre cercetare, inovare, performanță, educație și eficiență, iar concluziile pot fi rezumate simplu.

Pentru a-și construi viitorul inovator și prosper, România are un sac de piese de cea mai bună calitate, precum și cei mai buni experți în Lego. Mai este necesar doar un efort de echipă pentru a scrie un manual bun de asamblare și utilizare eficientă.

Cine nu își cunoaște viitorul este condamnat să îl rateze.

Pentru viitorologii pasionați de inginerie și prognoză, înregistrarea integrală a panelului este aici (link).

#HaiSăFacemTreabă