Președintele sirian Bashar al-Assad a fugit în Rusia, după ce regimul său s-a prăbușit în urma ofensivei rebelilor islamiști, și s-a alăturat unei liste lungi de dictatori detronați care s-au refugiat în diverse colțuri ale lumii, inclusiv în Statele Unite, scrie The Washington Post. Iată cum și-au trăit zilele în exil unii dintre cei mai brutali lideri ai lumii.

În Egipt, Libia, Tunisia, Yemen și, acum, Siria, lideri arabi autocrați au fost răsturnați de la putere începând cu Primăvara Arabă din 2011 și au fost uciși, închiși sau au trăit în exil, cum s-a întâmplat și cu Assad, care a primit azil politic din partea aliatului său Vladimir Putin.

Pentru unii dintre ei, viața în exil a fost una luxoasă, precum în cazul liderului filipinez Ferdinand Marcos, care după ce fost înlăturat de la putere în 1986 și-a trăit ultimii ani din viață într-o vilă privată în apropiere de Honolulu.

Pentru alții, însă, alungarea lor de la putere le-a adus o situație economică mai precară și chiar și acuzații penale din partea procurorilor internaționali care au fost pe urmele lor oriunde au fugit.

Ben Ali, fostul președinte autoritar al Tunisiei, a fugit în Arabia Saudită cu familia lui în ianuarie 2011, la o lună după ce au izbucnit protestele din timpul Primăverii Arabe.

Plecarea sa a fost grăbită și aparent neplanificată. Membrii familiei și-au îndesat valizele și sacoșele cu dolari americani și lingouri de aur și au fugit în Franța, Italia și Golful Persic folosind avioane private și iahturi.

Ben Ali a fost condamnat la 35 de ani de închisoare în absență pentru infracțiuni economice. Într-o declarație făcută în 2016, el a recunoscut că regimul său a comis „erori, abuzuri și încălcări ale legii”.

Tunisia a vândut vila sa și sute de alte proprietăți, afaceri, mașini, motociclete și un iaht. Dar asta nu a suplinit golul lăsat de miliardele de dolari pe care Ben Ali le-a transferat în conturi din afara țării în anii în care a fost la putere.

Ben Ali a murit la Jeddah, Arabia Saudită, în septembrie 2019.

Președintele tiranic al Ugandei, Idi Amin, și-a găsit refugiul tot în Orientul Mijlociu, după ce a fost răsturnat de la putere în 1979.

Idi Amin a fugit mai întâi în Libia – cu cele patru soții ale lui, o parte din cele 30 de amante și în jur de 20 dintre copiii săi – acolo unde a fost primit de Muammar Gaddafi, care avea să fie și el înlăturat cu forța de la putere în 2011, atunci când a fost ucis de insurgenți.

Amin s-a stabilit mai apoi în Arabia Saudită, acolo unde a trăit în condiții normale, ca o persoană din clasa de mijloc, până la moartea sa în 2003.

Amin nu și-a iertat niciodată țara pentru că l-a respins de la putere și nu a regretat deloc actele de cruzime prin care peste 200.000 de ugandezi au fost turturați până la moarte sau executați în timpul domniei sale îngrozitoare.

Fostul dictator din Ciad, Hissène Habré, s-a bucurat de o viață de lux în Senegal timp de zeci de ani. El și-a luat o a doua soție și a păstrat două vile pentru cele două familii ale sale.

Habré privea serialul Seinfeld și și-a făcut prieteni noi în exil – unii dintre ei au spus că le era greu să creadă că persoana cu care s-au împrietenit este aceeași cu dicatorul brutal despre care auziseră în trecut.

Au fost momente în care latura agresivă a lui Habré își făcea apariția, ca atunci când a intrat într-un conflict aprins cu un vecin din cauza unui tomberon de gunoi.

După ce a venit la putere printr-o lovitură de stat în 1982, Habré a condus o administrație care a apelat la tortură și crime politice. Regimul său a operat o rețea de închisori în care au murit 40.000 de oameni, fiind acuzat de violuri și obligarea femeilor să devină sclave sexuale pentru soldații săi.

Înlăturat de la putere în 1990, Habré, căruia i se mai spunea și „Pinochet al Africii”, ar fi părăsit Ciadul cu 11 milioane de dolari la el, dar exilul său opulent nu l-a salvat de la un deznodământ nefericit.

Habré a fost condamnat la închisoare pe viață pentru crime împotriva umanității într-un proces istoric ce a avut loc în Senegal în 2016, fiind primul fost șef de stat condamnat pentru încălcarea drepturilor omului de o instanță dintr-o altă țară decât cea în care a comis infracțiunile, și a murit în 2021 după ce s-a îmbolnăvit de Covid-19.

Când dictatorul haitian Jean-Claude Duvalier a fugit din țară în 1986, după 15 ani de jafuri, tortură și ucideri în masă, el s-a refugiat în Franța cu camioane întregi de bagaje Louis Vuitton și milioane de dolari în bănci elvețiene.

Duvalier se afla doar în trecere prin Franța, dar după ce mai multe țări au refuzat să îl accepte, el a cumpărat un palat în afara Parisului și o vilă pe Riviera Franceză, acolo unde îi plăcea să conducă în viteză mașini de lux.

Duvalier și familia lui au cheltuit sume exorbitante, inclusiv zeci de mii de dolari pe haine Givenchy, potrivit The Guardian.

După ce Duvalier și soția lui au divorțat în anii '90, exilul său s-a schimbat complet. Până în 1994, mașinile sale rapide și viața lui de lux au fost înlocuite cu o mică mașină de oraș și o viață izolată.

Duvalier a ajuns până la urmă să trăiască într-un apartament cu două camere finanțat din banii primiți de la susținătorii săi loiali.

Dictatorul haitian s-a întors în țara lui în 2011, cu trei ani înainte să moară, și a fost arestat pentru delapidare și alte infracțiuni, dar și-a trăit restul vieții într-un hotel de lux din Port-au-Prince.

Syngman Rhee a ajuns la putere cu ajutorul guvernului Statelor Unite, dar administrația sa nu a contribuit prea mult la apărarea democrației.

În rolul său de președinte în perioada 1948-1960, Rhee și-a eliminat adversarii din Adunarea Națională și a condus campanii sângeroase de represiune, inclusiv pe insula Jeju, acolo unde peste 30.000 de persoane au murit în timpul rebeliunii de un an de zile care a început în aprilie 1948.

Când protestele din 1960 au dus la înlăturarea sa de la putere, Rhee s-a refugiat în Hawaii. El a trăit într-o căsuță mică cu vedere înspre Oceanul Pacific de pe insula Oahu, unde a fost primit de un cetățean coreean care deținea o afacere de peisagistică, potrivit New York Times.

Fără a avea vreun venit, Rhee și soția sa au trăit vremuri grele, după cum a povestit un fost director al Agenției Centrale de Informații a Coreei de Sud, care a mers în vizită.

Cu toate că își dorea mai mult ca orice să se întoarcă în Coreea și chiar s-a accidentat în încercarea de a se ridica din pat pentru a cere să i se permită să se întoarcă acasă, Rhee a murit în exil în 1965.

Dictatorii puși pe fugă evită de obicei statele democratice, potrivit analiștilor, dar există și câteva excepții, atunci când lideri autocrați au sărit în brațele unei mari puteri aliate sau foste state coloniale.

Ferdinand Marcos a fost convins de Statele Unite ale Americii să părăsească Filipinele și să evite o represiune brutală împotriva manifestanților care au ieșit în stradă să protesteze alegerile trucate din 1986. Plecarea sa a permis trecerea pașnică la un sistem democratic.

Recompensa lui Marcos a fost o viață îmbelșugată în Hawaii, acolo unde soția sa Imelda organiza petreceri cu care îi uimea pe localnici. În același timp, Marcos se plimba cu o limuzină blindată Mercedes-Benz 500 SEL.

Washingtonul nu s-a împotrivit administrației lui Marcos mulți ani pentru a-și proteja bazele militare pe care le avea în Filipine, în ciuda acuzațiilor privind încălcarea drepturilor omului și acte de corupție comise de Marcos. Imelda Marcos a lăsat în urmă o colecție uriașă de haine cu mii de pantofi, rochii, poșete și blănuri.

Marcos s-a îmbolnăvit și a murit în exil în 1989. Fiul său, Ferdinand Marcos Jr., a fost ales președinte al Filipinelor în 2022.

Prim-ministra Bangladeshului, Sheikh Hasina, a fugit în India după izbucnirea protestelor violente din această vară care s-au soldat cu sute de victime.

Protestele au început după ce studenții au respins un sistem ce rezerva o mare parte din joburile guvernamentale pentru anumite grupuri de persoane, dar s-au transformat destul de repede într-o mișcare mai amplă de înlocuire a regimului autocratic al Hasinei.

Era de așteptat ca Hasina să rămână în India pentru o perioadă scurtă de timp, însă au trecut deja luni bune și fosta lideră a Bangladeshului se află tot la Delhi într-o zonă foarte bine păzită.

Găzduirea Hasinei a devenit atât de problematică din punct de vedere diplomatic pentru India, care se teme că va pierde din influența sa asupra regiunii în fața Chinei, încât ziarul francez Le Monde a descris-o pe Hasina drept „oaspetele incomod al Indiei”.