Un român care a lucrat ca șofer de TIR pentru o firmă de transport importantă din Belgia va primi despăgubirii de 200.000 de euro de la fostul angajator. Bărbatul a făcut Facultatea de Drept și a dat în judecată firma pentru că nu l-a plătit conform legislației belgiene.
Ștefan Popescu a lucrat timp de 4 ani pentru compania H.Essers din Genk, dar a primit salariu românesc, mai exact în jur de 200 de euro, atât cât era salariul minim în perioada în care a fost angajat. Instanța a decis joi că bărbatul avea dreptul la un salariu conform standardelor belgiene și i-a acordat despăgubirile. „Sper că acest proces va îmbunătăți condițiile sociale ale foștilor mei colegi”, a spus el, potrivit publicației belgiene Het Nieuwsblad.
Povestea lui Ștefan Popescu a început în aprilie 2011, când un prieten român l-a ajutat să-și găsească un loc de muncă la filiala din România a companiei de transport H.Essers. Însă Popescu nu a lucrat niciodată în România. A fost trimis imediat în Belgia pentru un training neplătit de două săptămâni, apoi a început să lucreze ca șofer de TIR, conducând cu precădere noaptea între Belgia și Germania.
A primit oficial în jur de 200 de euro pe lună, salariul minim pe economie din România la acea vreme. „În practică, am primit și o indemnizație zilnică pentru cheltuieli în valoare de 40 de euro. Asta a acoperit costurile de parcurs, mâncare”, a spus el.
După o perioadă, șeful lui l-a remarcat și, pe lângă munca pe care o făcea în mod obișnuit noaptea, l-a mai solicitat și pentru diverse sarcini în timpul zilei. „Mă asiguram că mașinile erau în regulă. Le verificam presiunea în anvelope, dacă era curățenie în cabine. Pentru asta, H.Essers mi-a mărit indemnizația zilnică de la 40 la 45 de euro. Dar salariul meu minim în România a rămas neschimbat”, a spus el.
În timp s-a remarcat tot mai mult și a devenit șoferul personal al CEO-ului firmei, Noël H.Essers. Când nu era solicitat de șef sau de familia acestuia, bărbatul își făcea cursele obișnuite de noapte.
Dar în acest interval Stefan Popescu a făcut și Dreptul și și-a întreținut familia cu cinci copii. „La firmă toată lumea știa că mai fac și Dreptul și mi-au promis un contract belgian la absolvire. Ar fi fost un mare pas înainte pentru mine. Am încredere în ei", a spus Popescu.
Dar când și-a terminat studiile contractul așteptat nu a venit. În acest context au apărut conflicte la locul de muncă și Ștefan a fost transferat în cele din urmă la filiala din România.
Când unul dintre colegii săi a ieșit la pensie cu doar 180 de euro pe lună, lui Ștefan Popescu i s-a declanșat alarma. „Atunci mi-am dat seama că, la fel ca el, am lucrat în Belgia, dar nu am acumulat niciun drept social acolo. Asta însemna că ar trebui să mă mulțumesc cu o pensie de mai puțin de 200 de euro mai târziu”, a spus el.
Astfel s-a decis să se adreseze instanței pentru a-și cere drepturile.
Instanța românească i-a spus că nu poate rezolva un conflict de muncă belgian: chiar dacă el a avut un contract românesc, angajarea efectivă a avut loc în Belgia. Cu hotărârea instanței din România, Popescu s-a adresat tribunalului pentru conflicte de muncă din Belgia. În primă instanță, decizia a fost împotriva lui Popescu, dar la apel i s-a dat dreptate.
Tribunalul specializat din Anvers a decis că lui Ștefan Popescu trebuie să i se plătească din urmă diferențe salariale la nivelul salariului minim belgian, plus alte drepturi. Însă suma exactă va fi stabilită abia în ianuarie 2024, în cadrul unei alte proceduri legale speciale.
Jan Buelens, avocatul care l-a reprezentat pe Ștefan Popescu în Belgia, a spus: „Clientul meu este singurul care a avut curajul să se judece timp de 7 ani, în timp ce a întreținut o familie ca șofer de TIR. Este cu adevărat o poveste de tip David versus Goliat, care ar putea crea un precedent pentru oricine din industria transporturilor care se află într-o situație similară. H.Essers îi datorează clientului meu mai mult de 200.000 de euro și în situația lui mai sunt mulți.”
Popescu este în același timp mulțumit, dar și dezamăgit de toată povestea. „Nu este normal să fiu nevoit să mă judec timp de 7 ani pentru a mi se da în sfârșit dreptate. Am perseverat pentru că am avut și sprijinul sindicatului și al avocatului meu, dar mulți șoferi nu se bucură de acest lux. Și nu pot face nimic în privința situației lor inechitabile la muncă.”
Deși are diploma de absolvent de Drept, Popescu nu lucrează ca avocat și spune că nici nu-și permite să facă asta pentru că ar însemna să facă un stagiu fără plată și nu își permite asta, pentru că are 5 copii de crescut. El spune că va lucra în continuare ca șofer de TIR, dar pentru altă companie.