Satelitul european ERS-2, care şi-a încheiat misiunea de observare a Terrei acum 13 ani, va fi distrus aproape în totalitate miercuri, la coborârea prin atmosfera terestră, fără riscuri pentru oameni, conform ultimelor previziuni ale Agenţiei Spaţiale Europene (ESA). Șansele ca resturi ale satelitului să lovească o persoană sunt de zeci de ori mai mici decât acelea ca persoana să fie lovită de fulger.

Procesul de coborâre de pe orbită a satelitului pentru a fi distrus la reintrarea în atmosferă a început în 2011, pentru a fi evitată situaţia în care acest satelit ar putea deveni o sursă de deşeuri orbitale care ar pune în pericol sateliţii activi şi Staţia Spaţială Internaţională (ISS).

Centrul european de operaţiuni spaţiale (ESOC), aparţinând ESA, a anunţat că satelitul va intra în straturile inferioare ale atmosferei terestre miercuri, la ora 11:14 GMT (13:14 ora României), cu o marjă de eroare de +/- 15 ore. Această marjă de eroare, care în urmă cu o săptămână era de +/- 48 de ore, este explicată prin faptul că satelitul se prăbuşeşte în mod natural, sub imperiul forţei gravitaţionale, nefiind dirijat în vreun fel.

Satelitul urmează să străbată straturile superioare ale atmosferei, unde îşi va pierde din viteză mai mult sau mai puţin, fiind foarte dificil de preconizat zona de pe glob unde ar putea să cadă resturile sale care nu vor fi distruse complet de frecarea cu straturile atmosferice, potrivit AFP, preluată de Agerpres.

Cea mai mare parte a celor 2,3 tone ale satelitului ERS-2 ar trebui să ardă când va ajunge, miercuri, în straturile inferioare ale atmosferei, la o altitudine de aproximativ 80 km. „Se estimează că cel mai mare fragment al satelitului care poate ajunge la sol ar avea 52 kg”, a declarat săptămâna trecută Henri Laur, de la Direcţia de Observare a Pământului din cadrul ESA.

Probabilitatea ca resturi ale satelitului să lovească o persoană la sol este mai mică de 1 la 100 de miliarde, conform informaţiilor publicate pe blogul ESA dedicat acestei misiuni. Cu alte cuvinte, riscul este de 65.000 de ori mai mic decât cel de a fi lovit de fulger.

În medie, un obiect cu o masă similară satelitului ERS-2 este distrus în atmosferă o dată la una sau două săptămâni, potrivit ESA.

Monitorizarea satelitului în ultimele sale zile în spaţiu este realizată de ESOC, cu parteneri instituţionali europeni, germani şi americani.

Unul dintre sateliţii pionieri ai observării Terrei, ERS-2 a fost lansat în 1995 şi plasat pe o orbită la aproape 800 de kilometri altitudine. În 2011, la încheierea misiunii sale, ESA l-a coborât pe o orbită aflată la aproximativ 500 de kilometri altitudine, pentru a permite prăbuşirea naturală şi graduală înapoi pe Terra. Dacă ar fi lăsat pe orbita iniţială, prăbuşirea sa ar fi durat între 100 şi 200 de ani. Rămas fără energie internă (baterii sau combustibili), ERS-2 ar fi ridicat riscuri importante de a produce deşeuri spaţiale care să pună în pericol ceilalţi sateliţi funcţionali.

În iulie 2023, satelitul european Aeolus s-a prăbuşit pe Pământ într-o manieră controlată, de pe o orbită (300 km) mai mică decât cea a ERS-2. Resturile sale au căzut în Oceanul Atlantic.

Conform estimărilor ESA, pe orbita Pământului se află în prezent aproximativ un milion de resturi provenite de la sateliţi sau rachete care măsoară mai mult de un centimetru, dimensiune suficientă pentru a „dezactiva” un alt vehicul spaţial în caz de impact.