Cercetătorii au reușit în sfârșit să descifreze tăblițe ce conțin scrieri cuneiforme vechi de 4.000 de ani, care au fost descoperite acum mai bine de 100 de ani în Irak, potrivit Live Science. Tăblițele descriu felul în care unele eclipse de lună prevestesc moartea, dezastrele naturale, soarta războaielor și molimele.
Cele patru tăblițe de lut „reprezintă cele mai vechi exemple de colecții de semne prevestitoare legate de eclipsa de lună descoperite până acum”, a spus Andrew George, profesor emerit de babiloniană de la Universitatea din Londra, și cercetătorul independent Junko Taniguchi, care au publicat studiul în Revista Studiilor Cuneiforme.
Autorii textelor cuneiforme s-au folosit de orele de noapte, mișcarea umbrelor și data și durata eclipselor pentru a prezice viitorul – cele mai multe predicții sunt negative.
„Predicțiile sunt interesante pentru că ne luminează în privința psihologiei guvernării. Semnele prezic mai ales dezastre, precum asasinate, uzurpări, revolte, rebeliuni, înfrângeri în războaie, pierderi de teritorii, ciumă, foamete, secetă, recolte slabe, atacuri ale lăcustelor, și așa mai departe. Este evident că exact aceste lucruri îi speriau cel mai mult pe regii babilonieni”, a explicat George.
Spre exemplu, una dintre profeții spune că dacă „o eclipsă se întunecă de la centru dintr-o dată și se clarifică dintr-o dată: un rege va muri, distrugerea Elamului”. Elam era o zonă din Mesopotamia cu centrul în Iranul de azi.
Un alt semn spune că dacă „o eclipsă începe din sud și apoi dispare: [urmează] căderea Subatru și Akkad”, ambele fiind regiuni din Mesopotamia la acea vreme. Iar o eclipsă pe timpul serii prevestește molima.
Este posibil ca astrologii antici să fi folosit întâmplări din trecut pentru a determina ce prevestesc aceste eclipse. Totuși, cele mai multe dintre profeții erau determinate cu ajutorul unui sistem teoretic care făcea legătura dintre caracteristicile unei eclipse și diverse semne prevestitoare.
Tăblițele provin probabil din Sippar, un oraș din Irakul de astăzi care era în plină dezvoltare, potrivit lui George. Imperiul Babilonian era în ascensiune la acea vreme.
Tăblițele au fost incluse în colecția British Museum în perioada 1892-1914, dar nu au fost traduse complet și publicate până acum.
Oamenii din Babilonia și alte părți ale Mesopotamiei la acea vreme credeau că unele „fenomene cerești erau semne codate lăsate acolo de zei drept amenințări cu privire la viitorul celor de pe Pământ”, au scris George și Taniguchi în articolul lor.
Consilierii regilor se uitau pe cerul nopții și făceau corelații între ceea ce observau și textele care explicau ce înseamnă fiecare fenomen ceresc.
„Dacă predicția asociată cu un anume augur era amenințătoare, spre exemplu, 'un rege va muri', atunci era efectuată o anchetă oraculară prin haruspiciu (inspectarea măruntaielor animalelor sacrificate) pentru a stabili dacă regele se află într-adevăr în pericol”, au scris cei doi autori ai studiului.
Când temerile lor erau confirmate, oamenii făceau ritualuri despre care credeau că au puterea de a contracara semnul de rău augur și forțele rele care acționau în același timp. Așadar, chiar dacă semnele prevestitoare erau rele, babilonienii credeau că viitorul prezis putea fi evitat.