Oamenii de ştiinţă au descoperit un os aparţinând unui bebeluş de Homo sapiens într-o peşteră din Franţa, despre care s-a crezut până acum că era locuită doar de Neanderthalieni, în urmă cu peste 40.000 de ani. Descoperirea aduce o nouă perspectivă asupra relaţiilor dintre primii oameni moderni din Europa Occidentală şi foştii noştri „verişori”, care între timp au dispărut de pe Terra.
Descoperirea a fost o mare surpriză pentru paleoantropologul Bruno Maureille, director de cercetare în cadrul Centrului Naţional de Cercetări Ştiinţifice din Franţa (CRNS), care a coordonat un studiu publicat recent în revista Nature Scientific Reports, potrivit AFP, preluată de Agerpres.
Bruno Maureille, specializat în istoria Neanderthalienilor, o linie umană dispărută, care popula Eurasia cu mult timp înainte de sosirea grupurilor de Homo sapiens, lucra la un inventar al fosilelor umane dezgropate între 1949 şi 1963 în Burgundia, în peştera Renne din localitatea Arcy-sur-Cure.
Situl francez, descoperit de arheologul Andre Leroi-Gourhan, a furnizat de-a lungul timpului o colecţie bogată de unelte şi rămăşiţe umane atribuite Neanderthalienilor şi asociate cu tradiţia artizanală denumită „Chatelperronian” (45.000 - 40.000 î.C.).
Trecând în revistă cele 64 de fosile, conservate la Muzeul Naţional de Preistorie din Eyzies, Bruno Maureille a remarcat un os care se deosebea de celelalte: cel al bazinului superior al unui nou-născut, un ilium (os iliac - fragment de şold) de mărimea unei monede de 2 euro.
Diferenţa morfologică i-a atras atenţia: „Am văzut imediat că nu era vorba despre un bebeluş Neanderthalian”.
Acel os iliac nu avea aceeaşi lungime şi nici aceeaşi orientare ca altele, a precizat Juliette Henrion de la Laboratorul de studiere a preistoriei (PACEA) din cadrul Universităţii Bordeaux, coautoare a studiului. Ea a subliniat că Homo sapiens şi Omul de Neanderthal prezentau „diferenţe morfologice la aproape toate oasele scheletului, atât la bebeluşi, cât şi la adulţi”.
O analiză morfometrică în 3D a acelui os de mici dimensiuni, comparat cu două oase iliace bine conservate de la nou-născuţi Neanderthalieni, a confirmat ipoteza că era vorba despre un om anatomic modern - deşi încă diferit de oamenii din zilele noastre.
„Este pentru prima dată când găsim un om modern într-un sit chatelperronian”, a declarat Bruno Maureille, care conduce laboratorul PACEA, insistând asupra faptului că osul iliac modern şi oasele Neanderthaliene provin din acelaşi strat arheologic.
Cultura Chatelperronian - denumită astfel după „Peştera zânelor” din localitatea omonimă din regiunea Auvergne - se caracterizează printr-o tehnică de producere a unor unelte tăiate în lame lungi şi înguste folosite ca nişte cuţite, precum şi prin diverse obiecte de podoabă, a explicat specialistul francez.
Identificată în mai multe situri din Franţa şi nordul Spaniei, cultura Chatelperronian a apărut într-o perioadă de declin a populaţiilor Neanderthaliene şi de expansiune a primelor grupuri de Homo Sapiens în Eurasia occidentală.
Descoperirea din Peştera Renne ridică întrebări despre existenţa unor „potenţiale contacte” între cele două specii umane, care erau diferite din punct de vedere biologic, a precizat CNRS într-un comunicat publicat în această săptămână.
Studiul avansează mai multe ipoteze, inclusiv cea a unor grupuri mixte, care coabitau în acelaşi sit şi împărtăşeau aceeaşi cultură. Ele ar fi putut astfel să ocupe peştera pe rând, succedându-se „timp de câteva mii de ani”, a precizat Juliette Henrion.
Această descoperire „ne lămureşte asupra sosirii omului modern în Vestul Europei. Rezultatele noastre spun că istoria aşezărilor umane din acea perioadă este probabil mai complexă decât se credea până acum, arătând ocupări simultane ale teritoriului european, nu un scenariu în care un anumit grup l-ar fi înlocuit pe un altul într-un anumit loc”, a adăugat Bruno Maureille.
Cercetătorii francezi nu exlud posibilitatea de efectua noi săpături în peşteră pentru a găsi noi oseminte.