Primul medicament care încetineşte distrugerea creierului în cazul bolii Alzheimer – Lecanemab - a fost declarat un succes istoric şi important, scrie BBC. Studiul clinic pune capăt unor decenii de eşecuri şi arată că se intră într-o nouă eră a medicamentelor pentru tratarea Alzheimer - cea mai frecventă formă de demenţă. 

Cu toate acestea, medicamentul, Lecanemab, are doar un efect redus, iar impactul său asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor este dezbătut. În plus, medicamentul acţionează în stadiile incipiente ale bolii. 

Lecanemab atacă stratul numit beta-amiloid - care se acumulează în creierul persoanelor cu Alzheimer. 

Pentru un domeniu medical plin de eşecuri, disperare şi dezamăgire, unii consideră că aceste rezultate ale testelor reprezintă un punct de cotitură triumfător. 

Alzheimer's Research UK a declarat că rezultatele au fost "importante". 

Unul dintre cei mai importanţi cercetători din lume care a lansat ideea de a viza amiloidul în urmă cu 30 de ani, profesorul John Hardy, a declarat că este un rezultat "istoric" şi că este optimist: "Asistăm la începutul terapiilor pentru Alzheimer".  

Profesoara Tara Spires-Jones, de la Universitatea din Edinburgh, a declarat că rezultatele sunt "un lucru important, deoarece avem o rată de eşec de 100% de mult timp". 

În prezent, persoanelor cu Alzheimer li se administrează alte medicamente pentru a le ajuta să îşi gestioneze simptomele, dar niciunul nu schimbă evoluţia bolii. 

Lecanemab este un anticorp - precum cele pe care organismul le produce pentru a ataca viruşii sau bacteriile - care a fost creat pentru a spune sistemului imunitar să elimine amiloidul din creier. 

Amiloidul este o proteină care se aglomerează în spaţiile dintre neuronii din creier şi formează plăci distinctive care reprezintă una dintre caracteristicile bolii Alzheimer. 

La acest studiu pe scară largă au participat 1.795 de voluntari cu Alzheimer în stadiu incipient. Au fost administrate perfuzii de Lecanemab la fiecare două săptămâni. 

Rezultatele, prezentate în cadrul conferinţei Clinical Trials on Alzheimer's Disease din San Francisco şi publicate în New England Journal of Medicine, nu reprezintă un leac miraculos. Boala a continuat să le răpească oamenilor puterea creierului, dar acest declin a fost încetinit cu aproximativ un sfert pe parcursul celor 18 luni de tratament. 

Datele sunt deja evaluate de autorităţile de reglementare din SUA, care vor decide în curând dacă Lecanemab poate fi aprobat pentru o utilizare mai largă. Cei care l-au dezvoltat - companiile farmaceutice Eisai şi Biogen - intenţionează să înceapă procesul de aprobare în alte ţări anul viitor. 

Medicamentul experimental Lecanemab a fost asociat însă cu un tip periculos de umflături cerebrale la aproape 13% dintre pacienții din cadrul studiului care s-a întins pe o perioadă de 18 luni și la care au fost înscriși aproape 1.800 de participanți cu boala Alzheimer în stadiu incipient, scrie Reuters.

Unii pacienți au prezentat, de asemenea, hemoragii cerebrale, cinci dintre ei suferind macrohemoragii și 14% microhemoragii - un simptom legat de două decese ale persoanelor care au primit medicamentul într-un studiu ulterior.

Rezultatele, prezentate în cadrul conferinţei Clinical Trials on Alzheimer's Disease din San Francisco şi publicate în New England Journal of Medicine, nu reprezintă un leac miraculos. Datele sunt deja evaluate de autorităţile de reglementare din SUA, care vor decide în curând dacă Lecanemab poate fi aprobat pentru o utilizare mai largă.

Apariția medicamentelor care modifică cursul bolii pune mari întrebări dacă serviciul de sănătate este pregătit să le folosească.

Medicamentele trebuie administrate la începutul bolii înainte de a se produce prea multe leziuni la nivelul creierului, în timp ce majoritatea persoanelor care se adresează medicilor ajung în stadiile ulterioare ale bolii.

Noua terapie ar presupune ca oamenii să vină la medic atunci când sesizează primele semne ale unor probleme de memorie și medicii să le trimită pentru teste de amiloid - fie scanări ale creierului, fie analize ale lichidului spinal - pentru a determina dacă au Alzheimer sau o altă formă de demență. În prezent, doar 1-2% dintre persoanele cu demență fac astfel de teste.

„Există o prăpastie enormă între furnizarea actuală de servicii și ceea ce trebuie să facem pentru a oferi terapii de modificare a cursului bolii”, a spus dr. Coulthard.

Ea a precizat că, în prezent, doar cei care locuiesc în apropierea centrelor medicale mari sau plătesc în privat ar putea beneficia de această nouă terapie.

Oamenii de știință au subliniat, de asemenea, că amiloidul este doar o parte din imaginea complexă a bolii Alzheimer și nu ar trebui să devină singurul obiectiv al terapiilor.