Un medic australian, Richard Scolyer, și-a aplicat propriul tratament împotriva cancerului cerebral după ce a fost diagnosticat el însuși cu această boală incurabilă. La un an după ce a fost supus unui prim tratament pentru glioblastom, cancerul încă nu a recidivat.

Subtipul de glioblastom al profesorului Scolyer este atât de agresiv încât majoritatea pacienților supraviețuiesc mai puțin de un an. Cu toate acestea, bărbatul în vârstă de 57 de ani a anunțat că ultima sa scanare RMN nu a arătat nicio recidivă a tumorii.

„Ca să fiu sincer, am fost mai emoționat decât am fost pentru orice scanare anterioară”, a spus el pentru BBC.„Sunt doar entuziasmat și încântat... nu aș putea fi mai fericit.”

Scolyer este una dintre cele mai respectate personalități medicale din țară și a fost desemnat anul acesta Australianul Anului alături de colega și prietena sa Georgina Long, ca recunoaștere a muncii depuse asupra cercetării melanomului care le-a schimbat viața.

În calitate de co-directori ai Melanoma Institute Australia, în ultimul deceniu cercetările lor privind imunoterapia, care utilizează sistemul imunitar al organismului pentru a ataca celulele canceroase, au îmbunătățit semnificativ rezultatele pentru pacienții cu melanom avansat la nivel global. Jumătate sunt acum în esență vindecate, de la mai puțin de 10%.

Georgina Long, alături de o echipă de medici, folosește această cercetare pentru a-l trata pe Prof. Scolyer - în speranța de a găsi un remediu și pentru cancerul său.

Long și echipa sa au descoperit că imunoterapia funcționează mai bine atunci când se utilizează o combinație de medicamente și când acestea sunt administrate înainte de orice intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unei tumori. Astfel, Scolyer a devenit anul trecut primul pacient cu cancer la creier care a beneficiat vreodată de imunoterapie combinată înainte de operație. El este, de asemenea, primul căruia i s-a administrat un vaccin personalizat în funcție de caracteristicile tumorii sale, care sporește puterile medicamentelor de detectare a cancerului.

După câteva luni grele de tratament la începutul anului - petrecute cu convulsii epileptice, probleme hepatice și pneumonie - profesorul Scolyer spune că se simte mai sănătos.

„Mă simt mai bine decât m-am simțit ani de zile”, a spus el, adăugând că s-a întors la exerciții în fiecare zi – ceea ce pentru el înseamnă adesea o alergare obișnuită de 15 km (9,3 mile).

„Cu siguranță nu înseamnă că cancerul meu de creier este vindecat... dar este plăcut să știu că încă nu s-a întors, așa că mai am ceva timp să mă bucur de viața mea alături de soția mea Katie și trei copii minunați.”

Rezultatele de până acum au generat o emoție că cei doi s-ar putea afla în pragul unei descoperiri care i-ar putea ajuta într-o zi pe cei aproximativ 300.000 de oameni diagnosticați cu cancer la creier la nivel global în fiecare an. Scolyer și Long au spus anterior că șansele de vindecare sunt „minuscule”, dar speră că tratamentul experimental va prelungi viața profesorului Scolyer și se introduce în curând în studii clinice pentru pacienții cu glioblastom.

În prezent, aceștia lucrează la o lucrare științifică care detaliază rezultatele din primele săptămâni de tratament ale profesorului Scolyer, însă Long subliniază că sunt încă departe de a dezvolta un curs de tratament aprobat și reglementat.

„Am generat o mulțime de date pentru a face apoi o bază pentru următorul pas, astfel încât să putem ajuta mai mulți oameni”, a spus ea. „Nu suntem încă acolo. Trebuie să ne concentrăm cu adevărat să arătăm că acest tip de abordare de imunoterapie combinată înainte de operație funcționează la un număr mare de oameni”.

Roger Stupp - medicul după care poartă numele actualul protocol pentru tratarea glioblastoamelor - la începutul acestui an a declarat pentru BBC că prognosticul profesorului Scolyer a fost „sumbru” și că este prea devreme pentru a spune dacă tratamentul funcționează. El a adăugat că, deși rezultatele anterioare ale domnului Scolyer au fost „încurajatoare”, el a vrut să-l vadă atingând 12 luni, chiar 18, înainte de a se entuziasma.

Scoyler a spus că este deja mândru de datele pe care le-a generat tratamentul său și că este recunoscător familiei și echipei sale medicale pentru sprijinirea „acestui experiment”: „Mă simt mândru de echipa cu care lucrez. Mă simt mândru că sunt dispuși să-și asume riscul mergând pe această cale. [Aceasta] oferă o oarecare speranță că poate este o direcție care merită investigată mai formal”.