Gunoiul spațial este un segment de rachetă aruncat care are aproximativ 11 m pe 4 m și o masă de trei tone, conform BBC.
Este prima dată când cineva reușește să se apropie atât de mult cu o bucată atât de mare de resturi spațiale. Compania Astroscale dezvoltă o afacere care să elimine gunoiul spațial de pe orbită. Dar misiunea actuală nu va face încă acest lucru, ci va testa senzorii și a software-ul necesare pentru operațiuni sigure. O acțiune curățare spațială ar trebui să aibă loc în următorii doi ani, spune compania.
Problema deșeurilor orbitale și a utilizării durabile a spațiului devine un subiect fierbinte în acest moment.
Milioane de obiecte de detritus tehnologic s-au acumulat în spațiu de la începutul erei spațiale în 1957 - de la pete de vopsea până la treptele superioare abandonate ale rachetelor, precum cea fotografiată de Astroscale.
Satelitul Adras-J va petrece în următoarele săptămâni supravegherea segmentului de rachetă
Acest roi rătăcitor de metal și alte materiale riscă să se ciocnească și să distrugă sateliții funcționali pe care îi folosim pentru a comunica și a monitoriza planeta.
Corpurile rachetelor reprezintă un pericol deosebit din cauza volumului lor imens.
Cel din imagine a venit de la vehiculul de lansare H-IIA al Japoniei, care a ridicat o navă spațială de măsurare a CO2 numită Gosat, în 2009. Secțiunea superioară a rachetei a ejectat Gosat la o altitudine de aproximativ 600 km.
Dar în timp ce rachetele mai moderne se asigură că toate piesele lor revin pe Pământ la scurt timp după un zbor, aceasta a rămas în spațiu. Și este departe de a fi singura.
Agenția Spațială Europeană a numărat 2.220 de corpuri de rachete încă pe orbită astăzi.
Astroscale își numește misiunea de întâlnire Adras-J sau Active Debris Removal (Îndepărtare Activă de Deșeuri) de către Astroscale-Japan. Este realizată de o navă spațială inteligentă care a fost lansată pe 18 februarie. Satelitul s-a tot apropiat de corpul H-IIA de atunci. Adras-J a folosit camere și algoritmi pentru a face abordarea finală. Este nevoie de mare grijă pentru a nu se ciocni de segmentul rachetei, care se rotește încet permanent.
Angajații Astroscale din Marea Britanie au construit „segmentul de sol” pentru misiune, care este sistemul folosit pentru a comunica cu Adras-J. De asemenea, au făcut o mare parte din munca de „dinamică a zborului”, care se referă la navigare precisă.
Operațiunile au fost împărțite între Mission Control din Tokyo și de baza britanică a companiei de la Harwell în Oxfordshire.
Planul este de a petrece săptămânile următoare luând mai multe imagini și culegând informații despre segmentul rachetei, cum ar fi starea structurii, rata de rotație a acesteia și axa de rotație.
Adras-J va încerca să zboare în jurul corpului rachetei în acest proces.
Viitoarele misiuni Astroscale vor interveni și vor apuca bucata cu ajutorul brațelor robotice. Cu această ocazie, Adras-J se va limita la un experiment în care va încerca să încetinească rotirea rachetei. Activitatea va implica tragerea de propulsoare către corp într-o direcție opusă mișcării sale de rotație. Presiunea ar trebui să decelereze viteza de rotație.
O serie de companii din întreaga lume dezvoltă tehnologii similare cu Astroscale.
Experții spun că, pentru a preveni o cascadă de coliziuni pe orbită, este imperativ ca națiunile spațiale să înceapă să îndepărteze câteva bucăți mari de gunoi spațial în fiecare an.