Multe dintre cazurile actuale de variola maimuței au fost depistate la clinicile de sănătate sexuală, iar particularitatea bolii pare să fie o formă genitală și o răspândire similară cu cea a unei infecții cu transmitere sexuală, relatează Reuters, care citează un expert OMS în boli infecțioase.
Variola maimuței este o boală infecțioasă care de obicei este ușoară și este endemică în unele părți din Africa de Vest și Africa Centrală. Se răspândește prin contact fizic apropiat, astfel încât ar fi relativ ușor de stăpânit prin măsuri precum autoizolarea și igiena.
„Ceea ce pare să se întâmple acum este că a ajuns la populație sub formă sexuală, sub formă genitală, și se răspândește ca și infecțiile cu transmitere sexuală, ceea ce a amplificat transmiterea sa în întreaga lume”, a declarat pentru Reuters David Heymann, oficial al OMS, specialist în boli infecțioase.
Multe dintre cazurile actuale au fost identificate, de altfel, la clinici de sănătate sexuală.
„Informațiile disponibile sugerează că transmiterea de la om la om are loc în rândul persoanelor aflate în contact fizic apropiat cu cazuri care sunt simptomatice”, este concluzia la care a ajuns OMS, care a avut sâmbătă o reuniune de urgență pe tema îmbolnăvirilor cu variola maimuței.
Până sâmbătă, 92 de cazuri confirmate și 28 de cazuri suspecte de variola maimuței au fost raportate de 12 state, dar OMS se așteaptă să fie identificate și mai multe cazuri pe măsură ce extinde monitorizarea în țări în care boala nu este întâlnită în mod obișnuit. Italia, Suedia, Spania, Portugalia, SUA și Canada, precum și în Marea Britanie - unde a fost raportat primul caz european - se numără printre țările care au confirmat cazuri de variola maimuței.
Virusul poate pătrunde în organism prin leziunile pielii sau prin ochi, nas sau gură. Până acum, boala nu a fost descrisă ca fiind o infecție cu transmitere sexuală, dar se poate transmite prin contact direct în timpul actului sexual.
Cele mai recente cazuri din Marea Britanie se înregistrează la bărbați homosexuali sau bisexuali, ceea ce a determinat Agenția de Securitate Sanitară din Marea Britanie să încurajeze bărbații care fac sex cu bărbați să fie atenți la orice erupții sau leziuni neobișnuite, relatează BBC.
În Londra, unde au fost depistate cele mai multe dintre cele 20 de cazuri identificate până acum în Marea Britanie, clinicile de sănătate sexuală au restricționat accesul și au instruit personalul să se izoleze, dacă intră în contact cu o persoană bolnavă.
Expertul OMS citat de Reuters a precizat că principala cale de transmitere rămâne contactul apropiat, deoarece leziunile tipice bolii sunt foarte contagioase. De exemplu, părinții care au grijă de copiii bolnavi sunt expuși riscului, la fel lucrătorii din domeniul sănătății, motiv pentru care unele țări au început să-și vaccineze personalul care tratează pacienții cu variola maimuței cu vaccinul pentru variola obișnuită, care este produsă de un virus înrudit.
Secvențierea genomică preliminară a câtorva cazuri din Europa a sugerat o similitudine cu tulpina care s-a răspândit în mod limitat în Marea Britanie, Israel și Singapore în 2018. Heymann spune că este plauzibil din punct de vedere biologic ca virusul să fi circulat în afara țărilor în care este endemic, dar nu a dus la epidemii majore ca urmare a apariției pandemiei de COVID-19, a distanțării sociale și a restricțiilor de călătorie.
Oficialul OMS a subliniat că variola maimuței nu se transmite totuși la fel de ușor precum COVID-19. Cei care se suspectează că ar fi putut fi expuși sau care prezintă simptome, inclusiv erupții cutanate și febră, ar trebui să evite contactul apropiat cu alte persoane. „Există vaccinuri disponibile, dar cel mai important mesaj este că vă puteți proteja”, a spus David Heymann.
Variola maimuței se poate răspândi prin atingerea hainelor, a lenjeriei de pat sau a prosoapelor folosite de o persoană cu erupție, prin atingerea bășicilor sau a crustelor de pe piele apărute ca urmare a infecției, prin tusea sau strănutul unei persoane care prezintă erupție.
În cazul unei contaminări, de obicei durează între cinci și 21 de zile până la apariția primelor simptome.
Simptomele includ febră, dureri de cap, dureri musculare, dureri de spate, ganglioni limfatici umflați, frisoane și epuizare. Se poate dezvolta o erupție cutanată, care începe adesea pe față, apoi se răspândește în alte părți ale corpului. Erupția se modifică, trece prin diferite stadii și în cele din urmă formează o coajă, care mai târziu cade.