Într-o zi rece de iarnă, în iunie 2002, o adolescentă cu dizabilități intelectuale a dispărut fără urmă din Riverina, New South Wales, scrie BBC. De atunci, misterul cu privire la ce s-a întâmplat cu Amber Haigh a captivat această vastă regiune agricolă din Australia, din cauza unei acuzații șocante: că tânăra de 19 ani a fost ucisă de tatăl bebelușului ei în vârstă de cinci luni și de soția acestuia, pentru a-i lua copilul.
După mai bine de două decenii, Robert și Anne Geeves, ambii de 64 de ani, au fost acuzați de crimă, dar luni au fost achitați după un proces de mare notorietate. Judecătoarea Julia Lonergan a constatat că procurorii nu au reușit să dovedească motivul presupus, spunând: „Cazurile nu sunt decise pe bază de zvonuri, speculații sau suspiciuni”.
Robert și Anne Geeves sunt ultimele persoane care ar fi văzut-o pe Amber în viață. Ei au declarat că au lăsat-o la o gară care este la 300 km de casa lor din Kingsvale, unde cei trei locuiau la acea vreme, pentru ca ea să își poată vizita tatăl care era pe moarte, data de 5 iunie 2002. În ciuda unor investigații ample ale poliției, a unei anchete medico-legale și a unei recompense de un milion de dolari pentru informații, trupul ei nu a fost niciodată găsit.
Procurorii s-au bazat pe mărturii ale martorilor și pe sute de documente pentru a-și susține teoria - că familia Geeves „a manipulat-o” pe Amber ca să aibă un copil cu Robert și apoi „au scos-o din ecuație”, atunci când ea a refuzat să cedeze custodia.
Instanța a auzit că cei doi aveau un fiu adult, care fusese anterior partenerul lui Amber, dar la începutul anilor 2000 cuplul încă „își dorea cu disperare” un alt copil, după ce Anne Geeves a suferit mai multe avorturi spontane și un deces la naștere. Cu toate acestea, apărarea a susținut că acuzația că ar fi ucis-o pe Amber ca să îi ia copilul era nefondată și că investigația asupra celor doi, care au petrecut doi ani în închisoare așteptând procesul, a fost defectuoasă de la bun început.
Aceștia au spus instanței că o „ceață de neîncredere” a afectat perspectiva comunității locale asupra familiei Geeves din cauza trecutului lui Robert, care fuse achitat pentru uciderea unei foste partenere, găsită împușcată în față pe proprietatea sa, și pentru alte acuzații de agresiune sexuală asupra a două eleve.
Avocații familiei Geeves au afirmat că acest trecut a creat o „presupunere de vinovăție” care a persistat timp de decenii și, în cele din urmă, i-a „orbit” pe polițiști în căutarea lui Amber.
Timp de nouă săptămâni, zeci de martori au depus mărturie despre ultimele luni din viața adolescentei – descriind-o drept o tânără cu „inimă bună” dar „vulnerabilă”, care se străduia să facă diferența între „dragoste și exploatare”.
Doi martori și-au amintit cum Amber le împărtășise povești despre abuzuri, inclusiv cazuri în care Robert Geeves ar fi forțat-o să bea alcool, legat-o și ar fi întreținut relații sexuale cu ea. Iar fiul cuplului, Robbie, a spus instanței că mama lui s-a referit la fosta lui iubită ca la o „mamă surogat” și că ambii părinți au apărut la casa lui în toiul nopții cerându-i să accepte copilul lui Amber ca pe „fratele său mai mic”.
Acuzarea a mai prezentat o înțelegere pe care Amber l-a făcut pe Robert să o semneze, promițând să nu-i ia copilul, precum și un testament pe care ea l-a redactat, stipulând ca mătușa ei să primească custodia copilului în cazul în care ea moare.
„Au fost puține semne, în marea de dovezi din acest caz, că Amber a primit vreodată dragostea de care avea nevoie sau pe care o merita”, a spus judecătoarea Lonergan, adăugând că este clar „dincolo de orice îndoială rezonabilă” că ea este decedată.
Dar judecătoarea a concluzionat, în cele din urmă că, a existat o „problemă” critică în cazul prezentat de către acuaare și anume că nu exista „nicio dovadă satisfăcătoare” că Anne și Robert încă doreau copii în momentul în care Amber a rămas însărcinată.
Ea a criticat mărturiile martorilor acuzării și a spus că ancheta s-a concentrat pe „discreditarea versiunii familiei Geeves”, în loc să investigheze cauza dispariției lui Amber.
Privindu-i pe cei doi soți care stăteau în boxa acuzaților, judecătoarea Lonergan a ordonat eliberarea lor imediată din custodie.
Un membru al publicului a ieșit furios din sala de judecată. De asemenea, rudele lui Amber au fost vizibil afectate, unii dintre ei izbucnind în lacrimi în liniște sălii.
Acuzarea și apărarea au căzut de acord în puține privințe pe parcursul procesului, în afară de faptul că viața lui Amber a fost extrem de dificilă și că moartea ei a survenit prematur.
„Amber a mers înainte și înapoi între locuri și oameni căutând dragoste și alinare. Nu a găsit-o niciodată”. „Era încă în căutarea lor atunci când a dispărut”, a concluzionat judecătoarea Lonergan.
Instanța a auzit că Amber a venit în Kingsvale, o suburbie izolată din apropierea orașului regional Young, în anii 1990 pentru a locui cu mătușa ei Stella Nealon, după ce a fugit de o copilărie „disfuncțională” în Sydney, marcată de epilepsie, dificultăți de învățare și un tată alcoolic violent.
Doamna Nealon a locuit alături de soții Geeves, care aveau amândoi 40 de ani la acea vreme și i-au fost prezentați lui Amber de fiul lor Robbie, în vârstă de 19 ani.Instanța a auzit că viața lui Amber în casa mătușii ei era volatilă și uneori aceasta devenea violentă. O mare parte din tensiune provenea din relația lui Amber cu unul dintre verișorii ei, care a dus la un avort la vârsta de 14 ani.
În interviurile cu poliția prezentate instanței, soții Geeves au declarat că i-au oferit refugiu lui Amber și că aceasta a început o relație sexuală cu Robert, la scurt timp după aceea.
Familia Geeves a declarat că, deși relația lor cu adolescenta ar fi putut părea „ciudată” sau conflictuală pentru cei din afară, cei trei „se înțelegeau foarte bine”, Anne declarând poliției că Amber o vedea ca pe o figură maternă.
Atunci când, în 2001, a devenit clar că Amber a rămas însărcinată cu copilul lui Robert, acest lucru a provocat o ruptură în comunitatea locală și, în cele din urmă, a rupt relația lui Robbie cu părinții săi, o înstrăinare care a putut fi încă vizibilă și evidentă, luni în instanță.
Din toate punctele de vedere, Amber își „adora” fiul, dar asistenții sociali și prietenii au mărturisit că și ea se străduia să țină pasul cu cerințele constante ale maternității.
Soții Geeves au susținut că au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a o ajuta pe Amber să facă față acestor provocări și că au acționat astfel fără a avea vreun interes personal.
În hotărârea sa, judecătoarea Lonergan nu a găsit „nimic sinistru” în „furnizarea de asistență” pentru Amber și copilul ei - a căror viață privată este încă supusă unor protecții juridice stricte.
Mai mult, ea a spus că relatarea „coerentă” dată de către soții Geeves - că au văzut-o ultima dată pe Amber în timp ce se îndrepta spre gară după ce și-a sărutat fiul de rămas bun - nu a fost „în mod inerent neplauzibilă”.
Enumerând detaliile cazului, ea a precizat că, deși era clar că Amber a fost „atacată, abuzată și făcută să se simtă în nesiguranță” încă din copilărie, acuzarea nu a reușit să stabilească cum și-a găsit sfârșitul.
Ea a recunoscut că este un rezultat care lasă nerezolvate unele dintre „chestiunile factuale” ale cazului, lucruri care au „torturat” atât de multe persoane care s-au implicat în poveste, în aceste decenii.