Obsesia pentru ordine a Iuliei Hrebnieva a fost cea care a salvat viața familiei sale. Mai întâi, și-a trimis soțul afară ca să repare încuietoarea de la ușa casei. Apoi și-a chemat copiii la subsol, insistând ca aceștia să o ajute să facă ordine în spațiul în care dormeau în fiecare noapte pentru a se pune la adăpost de atacurile cu rachete rusești. Acela a fost momentul în care un avion de luptă rusesc Su-34 s-a prăbușit peste acoperișul casei lor cu două etaje din Cernihiv, relatează The New York Times.

La câteva străzi distanță, Vitali Serhienko nu a fost la fel de norocos. Pilotul avionului rusesc doborât reușise să se catapulteze. Serhienko și cumnatul său, Serhi Tkacenko, au auzit pași pe acoperiș și au ieșit să vadă ce se întâmplă. „Am vrut să-l prindem”, povestește Serhi Tkacenko. Cei doi bărbați se apropiau de sursa zgomotului din direcții opuse, când Serhi a auzit focuri de armă. Pilotul îl împușcase pe cumnatul său în piept, iar acesta a murit prăbușindu-se peste cotețul de pui.

Tragedia lovește la întâmplare în război, iar pe 5 martie, când avionul rusesc a căzut din cer, a avut consecințe aproape paradoxale la Cernihiv, oraș din nordul Ucrainei. O familie a supraviețuit, aproape în mod miraculos, în timp ce Vitali Serhienko, aflat în locul nepotrivit la momentul nepotrivit, a sfârșit prin a muri. Dar în ecuația supraviețuirii mai există un element: pilotul rus nu a mai avut ocazia să-și lanseze bombele, scrie NYT.

„Dacă aceste bombe (pe care le purta avionul - n.r.) ar fi căzut peste Cernihiv, ar fi fost mult mai multe victime”, spune Iulia Hrebnieva în timp privește epava avionului, aflată încă în curte, la mai bine de două luni de la întâmplare. „Casa noastră l-a oprit”, spune femeia, dintre ruine.

Accidentul a mai făcut însă o victimă. Când flăcările s-au extins la o casă aflată vizavi, un bărbat în vârstă, imobilizat la pat, a murit carbonizat.

Soțul Iuliei - culmea, pilot militar în retragere - a suferit arsuri pe mâini și pe față, dar a reușit să fugă după ajutor și a reușit să-și scoată soția și pe cei patru copii din subsol. „Dacă ușa nu era deschisă, am fi murit arși de vii. Cărămizile se prăvăleau încontinuu, totul începuse să se cutremure”, își amintește Iulia.

Cât despre pilotul rus, acesta a fost prins în cele din urmă de o brigadă de voluntari din oraș. Aceștia auziseră explozia și văzuseră parașuta portocalie coborând deasupra unei case, așa că au plecat în urmărire. L-au găsit pe maiorul Aleksandr Krasnoiarțev cu fața și pieptul pline de sânge. Întins pe spate la pământ, a ridicat brațele, implorând: „Nu trageți, mă predau!”, potrivit unei înregistrări video filmate cu telefonul mobil al unui soldat ucrainean.

În curând, s-a adunat mulțimea, unii dornici de răzbunare.  „A trebuit să ne luptăm cu ai noștri ca să-i salvăm viața”, a povestit unul dintre voluntari, precizând că soldații primiseră ordin ca pilotul să fie capturat în viață. Copilotul era deja mort atunci când l-au găsit.

Resturile avionului, un bombardier supersonic cu rază medie de acțiune, sunt încă împrăștiate în curtea Iuliei Hrebnieva. Între timp, dintre resturile metalice ale epavei s-au ițit niște lalele. 

Cernihiv, oraș aflat la doar 60 de kilometri de Belarus și la 55 de kilometri de Rusia, a fost rapid înconjurat și asediat, la începutul războiului, de trupele rusești care l-au atacat din două părți. Forțele ruse au bombardat intenționat infrastructura critică: stațiile de apă și electricitate, depozitele de alimente, dar nu au obținut niciodată controlul total asupra centrului orașului. În jur de 350 de persoane au murit în urma loviturilor cu rachete și alte 700 au murit din cauze legate de asediu: lipsa de electricitate, apă și alimente.

Din punct de vedere militar, distrugerea avionului a fost un semn al succesului Ucrainei de a împiedica Rusia să obțină superioritate aeriană. Potrivit unor surse militare, Ucraina a reușit să doboare cel puțin 25 de avioane de luptă rusești. Mai mult de o treime dintre acestea au fost distruse la începutul lunii martie, multe dintre ele cu rachete portabile sol-aer, pentru că piloții ruși zburau la joasă înălțime pentru a evita sistemele antirachetă ale Ucrainei. Avionul care s-a prăbușit pe 5 martie s-a numărat printre cele 8-9 avioane doborâte în decurs de numai câteva zile. Această rată a pierderilor i-a convins pe comandanții ruși că zborul la joasă înălțime în timpul zilei este o soluție proastă, așa că piloții au fost nevoiți să zboare noaptea, când întunericul face mult mai dificilă utilizarea eficientă a rachetelor sol-aer.

Pilotul rus capturat a mărturisit că aflau coordonatele țintelor pentru loviturile cu rachete abia când se aflau în aer și susține că nu știa că acestea loveau obiective civile. Evident, nu toată lumea îl crede.

Iulia Hrebnieva nu contenește să se minuneze de întorsătura evenimentelor din viața ei. „Pe 5 martie, împărțeam haine și mâncare oamenilor. Pe 6 martie, nu mai aveam eu nimic și oamenii au început să ne aducă ei nouă”, povestește femeia.

Este hotărâtă să își reconstruiască casa. Soțul ei se află în prezent cu copiii în Norvegia. „Eu vreau să rămân. Chiar vreau să rămân aici și să îmi refac casa chiar în acest loc, doar ca să le fac în ciudă rușiștilor”, spune ea folosind cuvântul pentru „fasciștii ruși” care s-a răspândit în Ucraina de la invazie.

„Vreau să le arăt tuturor că războiul este război, dar viața continuă. Noi, ucrainenii, suntem puternici și de neînvins. De neînvins”, rostește ea cu tărie.