Un echipaj Iak-52 a doborât 50% din toate dronele doborâte de o brigadă de aviație a armatei — o cifră care subliniază eficacitatea acestor metode neconvenționale. Faceți cunoștință cu „Maestro” și „Ninja”.

Începând din primăvara anului 2024, dacă nu chiar mai devreme, Ucraina a folosit avioane de antrenament cu elice Iak-52 ca vânători de drone improvizate. Această tactică a apărut ca răspuns la dronele rusești Orlan și Zala care zburau în mod persistent deasupra aerodromurilor și poligoanelor de antrenament ucrainene, dirijând atacuri cu rachete balistice, scrie Defense Express, care citează WSJ.

Ceea ce a început ca o inițiativă voluntară a devenit acum parte a Brigăzii 11 de Aviație a Armatei din Herson. Comandantul adjunct Mikola Likhatski a împărtășit detalii despre acest rol neobișnuit de luptă într-un interviu acordat Wall Street Journal.

Un echipaj Iak-52 – un pilot de 56 de ani cu indicativul Maestro, care anterior pilotase avioane mici în scop recreativ, și un artilerist de 38 de ani cu indicativul Ninja, fost mecanic auto – a efectuat aproape 300 de misiuni de luptă în decursul unui an și a distrus 120 de drone inamice.

Acestea au reprezentat jumătate din toate dronele distruse de brigadă, care este echipată și cu elicoptere Mi-24 și Mi-8. Spre deosebire de Iak-52, elicopterele au o gamă largă de misiuni, inclusiv lovituri la sol, transport și operațiuni de evacuare. În ansamblu, potrivit lui Likhatski, elicopterele și avioanele ușoare sunt responsabile pentru aproximativ 10-12% din toate dronele doborâte de brigadă.

Statisticile sunt uimitoare. Trei sute de misiuni într-un singur an este un număr excepțional de mare, mai ales având în vedere că Iak-52 poate opera eficient doar în timpul zilei și în condiții meteorologice favorabile. Acest lucru înseamnă că echipajul a zburat adesea în mai multe misiuni pe zi.

Distrugerea a 120 de drone rusești trebuie, de asemenea, înțeleasă în context: a fost efectuată într-un stil care amintește de începuturile Primului Război Mondial, când avioanele nu aveau arme fixe și piloții se împușcau între ei cu pistoale și revolvere. Pentru a doborî o dronă rusă, pilotul Iak-52 manevrează avionul în apropierea țintei, în timp ce mitraliorul o atacă cu arme de calibru mic.

Potrivit mitraliorului, senzația este „ca și cum ai trage de pe un cal”, iar nici o tehnologie modernă nu ușurează această sarcină. Interesant este că arma cea mai eficientă pentru aceste misiuni nu este pușca, ci o pușcă de asalt de calibru NATO 5,56 mm.

Misiunile se desfășoară pe tot parcursul anului, atât vara, cât și iarna. La altitudine, fiecare kilometru înseamnă o scădere a temperaturii cu aproximativ –6,5 °C, combinată cu un flux de aer puternic la viteze de 120-180 km/h, în funcție de țintă.

Uneori, echipajul recurge la răsturnarea fizică a dronelor inamice cu aripa, provocându-le să se răstoarne și să se prăbușească — o tactică care amintește de piloții britanici care au interceptat bombele zburătoare germane V-1 în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.