Atunci când Thomas Hertog a intrat pentru prima oară în biroul lui Stephen Hawking, acum 25 de ani, legătura dintre tânărul cercetător belgian şi legendarul astrofizician britanic s-a creat imediat. Întâlnirea lor a marcat începutul unei lungi colaborări cu privire la originea Universului. Acum, la cinci ani de la moartea lui Stephen Hawking, fostul spu colaborator dezvăluie într-o carte care a fost teoria finală prin care astrofizicianul a încercat să explice universul.

Era anul 1998, la Universitatea din Cambridge. Stephen Hawking, deja celebru la nivel mondial, l-a convocat pe tânărul cercetător care avea să-i devină doctorand.

„S-a produs un declic între noi”, povesteşte Thomas Hertog, în prezent profesor la Universitatea catolică din Leuven, potrivit AFP, preluată de Agerpres.

Această conexiune nu a fost niciodată întreruptă, deşi eminentul cosmolog, atins de maladia Charcot, şi-a pierdut capacitatea de a vorbi.

Timp de 20 de ani cei doi au colaborat strâns împreună şi au construit o nouă viziune care a perturbat modul în care ştiinţa înţelege cosmosul. Aceasta a fost „ultima teorie” a lui Stephen Hawking, care a murit în 2018, la vârsta de 76 de ani.

Thomas Hertog a expus pentru prima oară în întregime această teorie, în cartea sa, „On the Origin of Time” („Originea Timpului”), publicată în primăvara lui 2023 în Regatul Unit şi în Franţa.

Într-un interviu acordat pentru AFP, autorul a povestit despre colaborarea sa cu mentorul şi prietenul său. El a descris cum Hawking a înţeles în cele din urmă că volumul său fundamental, „A Brief History of Time” („O scurtă istorie a timpului”), vândut în peste 10 milioane de exemplare, a fost scris „dintr-un punct de vedere greşit”.

De la bun început Hawking a adresat întrebarea care-l frământa: „Universul pe care-l observăm pare să răspundă unui design”.

„Legile fizicii se dovedesc a fi perfecte pentru ca Universul să fie locuibil”, a dezvoltat Thomas Hertog.

Acest lanţ remarcabil de circumstanţe favorabile se extinde de la echilibrul delicat care permite atomilor să formeze moleculele necesare chimiei, până la expansiunea universului însuşi, care permite apariţia unor structuri vaste, precum galaxiile.

„De la naşterea sa violentă, Universul a apărut într-o configuraţie spectaculos de potrivită pentru apariţia vieţii - chiar dacă aceasta a apărut abia miliarde de ani mai târziu”, scrie omul de ştiinţă.

Un răspuns la modă pentru această enigmă este „multiversul”, o ideea devenită recent populară şi în filme. Această teorie încearcă să explice natura aparent modelată a Universului, considerându-l unul dintre nenumăratele alte universuri care sunt „neinteresante, lipsite de viaţă”, potrivit cosmologului în vârstă de 47 de ani.

Dar Hawking şi-a dat seama de „marea mlaştină de paradoxuri în care ne trage multiversul”. Multiversul şi chiar cartea „A Brief History of Time” au fost „încercări de a descrie creaţia şi evoluţia Universului nostru din ceea ce Stephen ar numi o «perspectivă divină»”, a continuat Hertog.

Timp de 15 ani, cei doi oameni de ştiinţă au făcut apel la ciudăţenia teoriei cuantice pentru a propune o nouă teorie, pornind dintr-un alt punct de vedere.

În 2008 Hawking şi-a pierdut capacitatea de a folosi sintetizatorul de voce, izolându-se şi mai mult. „Am crezut că acela era sfârşitul”, mărturiseşte Hertog. Însă cei doi au reuşit să dezvolte o comunicare nonverbală „un pic magică” şi au continuat să lucreze împreună.

Se punea în faţa fizicianului, îi adresa întrebări şi-l privea în ochi. Hawking „avea o paletă largă de expresii ale feţei, variind de la dezacord hotărât la entuziasm maxim”. Legătura era de aşa natură încât, potrivit omului de ştiinţă belgian, este „imposibil să distingem” ideile care emană de la el sau de la Hawking.

Teoria lor se concentrează asupra celor întâmplate în primele momente de după Big Bang. Mai degrabă decât o explozie consecinţă a unui set de reguli preexistente, cei doi sugerează că înseşi legile fizicii au evoluat în acelaşi timp cu Universul.

Deci, dacă te întorci suficient de mult în timp, „legile fizicii încep să devină mai simple şi să dispară”, spune Hertog. „În cele din urmă, până şi dimensiunea timpului se evaporă”.

Legile fizicii şi ale timpului ar fi evoluat într-un mod similar cu evoluţia biologică - titlul cărţii sale face trimitere la „On the Origin of Species” („Originea speciilor”) a lui Darwin.

„Biologia şi fizica sunt două niveluri ale unui mare proces de evoluţie”. Cu toate acestea, este dificil de demonstrat această teorie, deoarece primii ani ai Universului rămân „ascunşi în ceaţa Big Bang-ului”.