Peste jumătate din membrii delegației UE al unui organism important de reglementare a pescuitului de ton erau lobbiști din industria de pescuit, potrivit unei investigații The Guardian, în timp ce Europa este acuzată că practică pescuitul excesiv de tip „neocolonial” în oceanele lumii.
Numărul mare de agenți care reprezintă marile companii din industria pescuitului ar putea explica de ce UE a ajuns să respingă un acord cu țările africane și asiatice cu ieșire la ocean pentru restricționarea dispozitivelor dăunătoare de atragere a peștilor (FAD) care afectează în mod disproporționat puietul de ton, în special în Oceanul Indian.
FAD-urile sunt plute care atrag peștii prin umbrire, ceea ce le permite vaselor de pescuit să prindă catități uriașe de ton. Dispozitivele atrag și alte specii pe cale de dispariție, precum broaște țestoase, rechini și mamifere marine care sunt prinse în plasele de pescuit.
Dispozitivele, care sunt făcute de obicei din plastic, poluează oceanele și plajele țărilor insulare atunci când acestea se pierd sau sunt aruncate.
UE, unde ajung cele mai mari cantități de ton pescuit din regiune, s-a împotrivit în aprilie unei măsuri propuse de Indonezia și alte 10 state cu ieșire la ocean, printre care se numără India, Sri Lanka și Pakistan, pentru interzicerea folosirii FAD-urilor pentru 72 de zile.
Criticii spun că decizia UE este un exemplu de „neocolonialism”, dând vina pe influența lobbiștilor francezi și spanioli din industria pescuitului care ignoră dorința altor țări cu ieșire la ocean.
La ultima întâlnire anuală a Comisiei pentru tonul din Oceanul Indian (IOTC), delegația de 40 de membri a UE era formată din cel puțin 24 de lobbiști care activau în calitate de „consilieri”.
„UE a abandonat complet [inițiativa de a proteja biodiversitatea] în favoarea prădării stocurilor deja supraexploatate ale Oceanului Indian”, a acuzat Jess Rattle, șeful investigațiilor Fundației Blue Marine.
Statele UE nu sunt îngrijorate de epuizarea stocurilor de pește întrucât, odată ce nu mai găsesc pești într-un loc, se pot muta cu flota lor foarte dezvoltată într-un alt ocean, spre deosebire de statele mai sărace care au de suferit de pe urma pescuitului excesiv întreprins de europeni.
Peste două treimi dintre țări au acceptat implementarea interdicției, dar Seychelles, sub pavilionul căreia se află 13 vase de pescuit al tonului deținute de companii din UE, s-a opus restricțiilor împreună cu state precum Comoros, Oman, Kenya și Filipine.