La 8.000 de kilometri de Washington, știrile despre alegerile prezidențiale din Statele Unite sunt urmărite de toată lumea. Ucrainenii se uită către SUA și speră. Unii îl văd pe Donald Trump drept cel care ar putea pune capăt războiului. Mai mulți, însă,  cred că ajutorul pe care l-ar putea acorda Kamala Harris, noul președinte al Statelor Unite, poate face diferența.

În timp ce mătură sticla spartă din fața magazinului său, Inna știe că viitorul țării sale este în mâinile americanilor. „Sperăm că femeia, Kamala Harris, va câștiga și ne va sprijini”, spune ea.

O bombă rusească i-a spart vitrinele magazinului - un eveniment obișnuit în orașul Zaporoje. În mijlocul drumului se află un crater lat de 10 metri, scrie BBC.

„Bineînțeles că suntem îngrijorați de rezultatul alegerilor”, adaugă ea. „Vrem să învingem inamicul!”

Pentru ca Ucraina să aibă o șansă infimă de a face acest lucru, are nevoie de ajutorul SUA.

Aici, în 2023, în această parte sud-estică a liniei frontului, Ucraina a lansat o contraofensivă în speranța că va forța invadatorii ruși să plece.

În schimb, după progrese mici sau inexistente, ambițiile Ucrainei au trecut la supraviețuire. Rachete și bombe planetare lovesc zilnic orașe și cetăți, iar soldații săi sunt supuși unor atacuri rusești constante.

Deși vicepreședintele democrat Kamala Harris a sugerat că ajutorul militar va continua dacă va ieși învingătoare, puterile sale ar putea fi limitate de un Congres condus de republicani. În plus, este puțin probabil ca sprijinul militar, care până în prezent se ridică la peste 50 de miliarde de dolari, să fie menținut în cazul unui al doilea mandat al lui Donald Trump.

Oricine va deveni următorul președinte al SUA va avea un impact profund asupra frontierelor Ucrainei și asupra tuturor celor care trăiesc în interiorul acestora.

Dacă, de exemplu, ar forța Ucraina să cedeze terenuri și să înghețe liniile frontului, atunci regiuni precum Zaporoje ar putea deveni brusc divizate, precum Coreea de Nord și Coreea de Sud după încetarea focului care a oprit luptele - dar nu a pus niciodată capăt oficial războiului - în anii 1950.

Trump a declarat că va „găsi o soluție” pentru a rezolva războiul și a sugerat că Ucraina ar putea fi nevoită să cedeze unele terenuri.

O a doua opțiune a SUA ar fi să își retragă complet sprijinul, ceea ce ar însemna că, în timp, forțele ruse ar putea înghiți în cele din urmă întreaga regiune și chiar mai mult din Ucraina dincolo de aceasta.

Al treilea scenariu, al eliberării complete de către Ucraina a teritoriilor ocupate, pare din ce în ce mai puțin probabil.

Această lipsă de progrese pe câmpul de luptă a făcut ca meritele susținerii trupelor ucrainene, precum Andrii, să fie din ce în ce mai discutate peste Atlantic.

Acesta este responsabil de flota de vehicule blindate de fabricație americană a unității sale de pe linia frontului. Atunci când nu sunt folosite pentru deplasarea soldaților, acestea stau sub plase de camuflaj de-a lungul liniilor de copaci.

„Dacă ajutorul se oprește sau încetinește, povara va cădea pe umerii infanteriei”, explică el. „Vom lupta cu ce avem, dar toată lumea știe că Ucraina nu se poate descurca singură.”Andrii și colegii săi ucraineni așteaptă cu nervozitate votul din SUA din 5 noiembrie. Incertitudinea sufocă ambițiile de pe câmpul de luptă și frustrează eforturile politice de a obține mai mult ajutor.

Aliații occidentali se uită adesea la exemplul Americii atunci când decid cum sau dacă să sprijine efortul de război al Kievului.

„Când auzim cum un candidat, care este mai puțin dispus să ne ajute, conduce în sondaje, este supărător și frustrant”, spune Andrii. „Dar noi nu plecăm nicăieri”.

În mijlocul terenurilor agricole de toamnă, soldații sunt dornici să demonstreze echipamentul american pe care îl folosesc - drone, lansatoare de grenade și mitraliere montate.

Toate acestea, spun ei, sunt cu mult superioare alternativelor lor din era sovietică.

Fie că este vorba de resursele naturale ale Ucrainei sau de afaceri, președintele Zelenski încearcă, de asemenea, să prezinte țara sa ca o oportunitate de investiții pentru aliații săi.

Pilotul de dronă Serhii explică modul în care pot oferi feedback direct producătorilor occidentali.

„Avem o discuție online cu ei și le facem sugestii”, spune el cu un zâmbet. „Îmbunătățirile au loc deja”.

Așa cum s-a demonstrat în cazul producției de drone, războiul din Ucraina forțează inovațiile pe plan intern. De asemenea, permite companiilor occidentale să își testeze produsele într-o zonă de război activă.

Ajutorul occidental de miliarde de dolari a impulsionat, de asemenea, reformele în anumite domenii ale guvernului. Kievul vrea să demonstreze că este un cal care merită sprijinit.

Întrebarea este dacă aceste progrese vor fi eclipsate de un conflict care se îndreaptă tot mai mult spre Rusia.

Având în vedere că, de obicei, o armată este la fel de puternică precum societatea în care trăiește, reporterul BBC se îndreptă spre o persoană care a experimentat brutalitatea rusă pe propria piele.

Fiica și nepoții lui Liubov au fugit în SUA la începutul invaziei la scară largă.

„Ne-am întâlnit ultima dată în satul ei de pe linia frontului, Komișuvaka, în urmă cu doi ani, după ce trupele invadatoare i-au distrus casa”, povestesc jurnaliștii.

De data aceasta, părea mai fericită, în ciuda faptului că a trăit atât de mult timp în apropierea luptelor. În incinta caldă a noului ei apartament, este întrebată dacă Ucraina ar trebui să negocieze pentru a pune capăt războiului.

„Cum rămâne cu cei care și-au dat viața?”, răspunde ea. „Eu văd sfârșitul războiului doar atunci când vom ajunge la granițele din 1991 ale țării noastre, când Crimeea, Luhansk și Donețk erau ale noastre.”

În programele de știri ucrainene, alegerile din SUA sunt reflectate aproape la nesfârșit, cu proiecții de război bazate pe potențialul câștigător.

Kamala Harris este considerată, fără îndoială, candidatul preferat al Ucrainei, iar jurnaliștii încearcă să combată dezinformarea rusă împotriva ei.

Dar în sudul și estul Ucrainei, un număr tot mai mare de oameni care doresc ca războiul să se încheie imediat, care văd în președinția lui Donald Trump cea mai bună șansă de a aduce un răgaz.

Există un sentiment aici că Ucraina ar fi trebuit să negocieze la începutul invaziei la scară largă, pentru a preveni moartea și distrugerea la care a asistat de atunci.

Ambele părți s-au angajat în discuții în primele luni ale anului 2022. Însă dovezile privind presupuse crime de război comise de Rusia au stopat încercările diplomatice și au întărit hotărârea Ucrainei de a continua lupta.

„Moartea nu merită teritoriul”, după cum a spus o femeie. „Trebuie să oprim acest război, iar Trump este persoana care știe cum să facă asta”.

Unsprezece ani de agresiune rusă sunt suficienți pentru unii.

Pentru politicienii din parlamentul ucrainean, acesta nu este un sentiment împărtășit în mod deschis. Deși există încă un sprijin transpartinic pentru continuarea luptei, „planul de victorie” al președintelui Zelenski a fost criticat pentru că nu are un calendar mai clar.

În ceea ce o privește pe Liubov, aceasta cu siguranță nu avea de gând să își exprime preferința cu privire la cine ar trebui să câștige Casa Albă: „Mi-aș dori să câștige un prieten adevărat al Ucrainei, care va continua să ne sprijine. Dar cine va fi, nu vă pot spune”.

În Lioubov se reflectă o contradicție din ce în ce mai populară și incomodă: dorința de înfrângere a Rusiei, dar și dorința ca vărsarea de sânge să se încheie cât mai curând posibil.

Pendulul dintre intervenționismul și izolaționismul SUA este urmărit îndeaproape și resimțit în Ucraina.

Încă de când a votat cu o majoritate covârșitoare pentru a deveni o țară independentă în 1991, în timpul prăbușirii Uniunii Sovietice, Ucraina a trebuit să lupte pentru suveranitatea sa.

S-a aflat pe marginea unei plăci tectonice geopolitice, încercând să se alinieze cu Occidentul, în timp ce Rusia o trage în direcția opusă.

Invazia la scară largă a Moscovei înseamnă că Ucraina are nevoie de ajutorul Americii pentru a nu fi sfâșiată.