La nunta lui Serhiy și Tania, din Odesa, mai mult de jumătate dintre invitați nu au venit, iar acesta era un semnal că e o problemă mare. Membrii familiei și prietenii lor s-au scuzat că nu pot veni la eveniment, dar au explicat că era riscant, deoarece se tem să nu fie prinși de echipele de recrutare, care circulă pe străzile din orașele ucrainene, scrie BBC.

În condițiile în care mulți dintre soldații săi sunt morți, răniți sau epuizați, guvernul ucrainean și-a intensificat eforturile pentru a mobiliza mai mulți oameni. Noua lege, introdusă în mai, cere ca fiecare bărbat cu vârsta cuprinsă între 25 și 60 de ani să își înregistreze datele într-o bază de date electronică, astfel încât să poată fi chemat. Ofițerii de conscripție sunt în căutarea celor care evită să se înregistreze, așa că tot mai mulți bărbați ajung să se ascundă.

Tania a înțeles de ce prietenii și familia ei nu au vrut să lupte. Tatăl ei a fost ucis pe front, în prima linie, în octombrie, în timpul bătăliei pentru Avdiivka, iar acum, ea este îngrozită că soțul ei va fi chemat la război și el. „Nu vreau ca familiei mele să i se întâmple asta de două ori”, a spus ea.

La doi ani de război, aproape toată lumea cunoaște pe cineva care a fost ucis.

Maksym povestește că în război a pierdut mulți prieteni și cunoscuți. Maksym, care are o fetiță, iar soția lui este însărcinată în șapte luni, a spus că îi pare rău că nu poate veni la nunta prietenilor săi, Serhiy și Tania, dar spune că s-a temut să nu fie „prins” de ofițerii militari pe care i-a comparat cu „bandiți”.

Echipele de mobilizare au o reputație înfricoșătoare, mai ales la Odesa, pentru că au luat oameni direct din autobuze și din gări și i-au dus direct la centrele de înrolare.

Cei care evită înrolarea, nu mai circulă cu transportul public, nu mai merg la restaurant, supermarket sau în parc. „Mă simt de parcă sunt într-o închisoare”, a spus Maksym.

Într-o dimineață de marți, mai mulți ofițeri militari au coborât în ​​gara principală din Odesa, conduși de un marinar veteran experimentat, Anatoliy, și de un coleg mai tânăr al lui, Oleksiy. S-au plimbat pe curte și au oprit bărbații pentru a-i verifica dacă sunt înregistrați în baza de date. Nu au găsit bărbați cu vârsta pentru înrolare. Majoritatea celor întâlniți erau fie prea tineri, fie aveau scutire. După câteva ore, Anatoliy a recunoscut că era foarte posibil ca bărbații să se ascundă. „Unii oameni fug de noi. Acest lucru se întâmplă destul de des”, a spus el. „Alții reacționează destul de agresiv”, a completat el.

La un centru de înrolare, un afiș lipit pe ușă anunță că voluntarii pot intra fără să stea la coadă. Dar nu era nicio coadă. Un singur bărbat era acolo, el povestind că fusese prins în acea dimineață de echipele de recrutare. „Ofițerii m-au înconjurat ca să nu pot alerga. Sunt devastat”, a spus el.

Unul dintre ofițerii de la centru, Vlad, a recunoscut că nu sunt voluntari în aceste zile. Sub indicativul Hora, Vlad a luptat în unele dintre cele mai aprige lupte de-a lungul liniei frontului de est în Donbas înainte de a fi lovit în cap, piept și picioare de schijele de artilerie.

Nu a putut să-și mascheze disprețul față de cei care se ascund. „Cum pot să spun asta fără să înjur?” a întrebat el cu voce tare. „Nu îi consider bărbați. Ce așteaptă ei? Dacă rămânem fără bărbați, inamicul va veni la casele lor, le va viola femeile și le va ucide copiii.”

Această ultimă acțiune de recrutare a iscat diviziuni în societate, nu numai între cei care luptă pe front și cei care evită la recrutare, dar și între femei – cele care au parteneri în prima linie, și cele care știu că iubiții lor se ascund.

Subiectul mobilizării generează discuții aprinse și incidente. Luna trecută cineva a aruncat un exploziv în grădina casei unui ofițer de înrolare.

Bărbații care nu vor să se înroleze nu au încredere în ofițeri și spun că unii au luat mită pentru a ajuta bărbații să evadeze din țară. Nici nu au încredere că vor fi pregătiți corespunzător pentru a lupta.

La margine de Odesa, Vova stă în ușa blocului unde locuiește, folosindu-și fiica de șapte ani drept scut. Inginerul IT nu va părăsi casa fără ea, deoarece știe că ofițerii nu-l pot lua dacă sunt împreună.

Anul trecut, în timp ce mergea spre serviciu, militarii i-au ordonat să coboare dintr-un autobuz și l-au amenințat cu pistolul. Bărbatul a povestit că a fost dus la un centru de înrolare și că i-a convins pe ofițeri să-l lase să ia niște documente, dar după ce a scăpat a jurat că nu se va mai întoarce niciodată. „Nu sunt militar, nu am ținut niciodată o armă, nu cred că pot fi de folos în prima linie”, a spus el.

Apoi a enumerat aceleași motive la care au făcut referire și alți bărbați care au evitat recrutarea – o familie de întreținut sau o boală.

Dar sub aceste scuze se află întotdeauna aceeași teamă, că în câteva săptămâni de la înregistrare, acești bărbați ar ajunge ca carne de tun în prima linie.