Un număr necunoscut de asteroizi, dintre care unii ar putea fi de dimensiuni uriașe, sunt imposibil de detectat din cauza orbitei lor ciudate, care îi face să rămână mereu pe partea însorită a Pământului, potrivit Live Science. Următoarea generație de telescoape spațiale ar putea fi cea mai bună formă de apărare împotriva unui potențial dezastru provocat de acești „ucigași de planete”.

În dimineața zilei de 15 februarie 2013, un meteorit de dimensiunea unui tir a țâșnit din direcția răsăritului de soare și a explodat formând minge de foc deasupra orașului Celiabinsk în Rusia.

Strălucind pentru scurt timp mai tare decât Soarele, meteoritul a explodat la 22 de kilometri deasupra pământului cu o energie de 30 de ori mai mare decât cea degajată de bomba care a distrus Hiroshima.

Explozia a distrus geamurile a peste 7.000 de clădiri, i-a orbit temporar pe pietoni, a produs arsuri instantanee de la radiațiile ultraviolete și a rănit peste 1.600 de persoane. Din fericire, nimeni nu a murit.

Meteoritul de la Celiabinsk este considerat cel mai mare obiect spațial natural care a intrat în atmosfera Pământului în mai bine de 100 de ani. Totuși, niciun observator de pe Pământ nu l-a putut detecta. Venind din direcția Soarelui, asteroidul a rămas ascuns în cel mai mare punct orb al nostru până când a fost prea târziu.

Evenimente precum cel de la Celiabinsk sunt, din fericire, neobișnuite. Roci de dimensiunea acelui meteorit – cu un diametru aproximativ de 20 de metri – pătrund în atmosfera Pământului cam o dată la fiecare 50 – 100 de ani, potrivit unei analize realizate de Agenția Spațială Europeană (ESA).

Asteroizii mai mari lovesc încă și mai rar. Până acum, astronomii au detectat orbitele a peste 33.000 de asteroizi din apropierea Pământului și au descoperit că niciunul nu amenință planeta noastră pentru cel puțin 100 de ani de acum încolo.

Dar nu poți calcula riscul unui asteroid pe care nu îl poți vedea – și există mii de astfel de exemple, unele dintre ele destul de mari încât să poată distruge orașe întregi și să declanșeze evenimente de extincție în masă. Acești asteroizi se mișcă pe traiectorii imposibil de detectat în jurul stelei noastre.

Această posibilitate sumbră i-a motivat pe astronomi să găsească cât mai mulți dintre asteroizi ascunși ai Sistemului Solar. Odată ce știm de ei, asteroizi pot fi monitorizați sau detectați – în cel mai rău caz, când acest lucru nu este posibil, populația poate fi măcar avertizată din timp pentru a se muta din calea estimată a meteoritului pentru a reduce din numărul de victime.

„Cel mai problematic obiect este acela pe care nu îl poți vedea”, a spus Amy Mainzer, profesor de științe planetare la Universitatea din Arizona și investigator principal în două dintre misiunile NASA de vânare a asteroizilor. „Dacă putem afla ce este acolo afară, atunci putem avea o estimare mult mai bună a adevăratului risc.”

La fel ca toți asteroizii, cei mai mulți dintre cei care nu au putut fi încă detectați nu sunt destul de mari ca să supraviețuiască intrării în atmosfera Pământului, acolo unde ard complet.

Există, însă, și destui asteroizi nedescoperiți care ar putea avea peste 140 de metri în diametru, ceea ce înseamnă că dacă ar lovi Pământul, aceștia ar provoca distrugeri catastrofale la nivel local, potrivit lui Mainzer. Asteroizii cu potențial mare de distrugere sunt porecliți uneori „ucigași de orașe”.

„Credem că am găsit aproximativ 40% dintre acești asteroizi în jurul valorii de 140 de metri”, a spus Mainzer. Potrivit estimărilor NASA, mai rămân în jur de 14.000 de asteroizi nedescoperiți.

Ar putea există și obiecte mult mai mari care se ascund în spatele razelor Soarelui. Măsurând peste 1 kilometru în diametru, acești „ucigași de planete” sunt capabili să producă destul praf pentru a declanșa un eveniment de extincție în masă, însă sunt extrem de rari, potrivit lui Scott Sheppard, om de știință de la Carnegie Institution for Science.

În 2022, Sheppard și colegii lui au descoperit un astfel de asteroid ascuns de Soare. Cercetătorii căutau asteroizi în apropierea planetei Venus atunci când au dat peste 2022 AP7, un monstru cu un diametru de 1,5 kilometri cu o orbită ciudată în jurul Soarelui care îl face invizibil aproape în permanență pentru telescoapele noastre.

„Când este pe cerul nopții, se află în punctul cel mai îndepărtat de Soare și este foarte vag”, a spus Sheppard. „Singurul moment în care este cât de cât luminos este atunci când este interior Pământului, aproape de Soare.”

În acest moment, 2022 AP7 trece prin orbita Pământului doar atunci când planeta noastră și asteroidul se află pe părți opuse ale Soarelui și, deci, nu are nicio șansă să ne lovească.

Această distanță, însă, va continua să se micșoreze mii de ani de acum încolo, ceea ce va face ca asteroidul să devină o amenințare pentru Pământ, având potențialul de a provoca o coliziune catastrofală. Și nu este singura amenințare.

„În cercetarea noastră de până la această dată, am descoperit că există cu siguranță mai mulți asteroizi Aten de peste 1 kilometru în spațiu”, a spus Sheppard, referindu-se la clasa de asteroizi care au orbite mai apropiate de Soare decât orbita Pământului.

Studierea asteroizilor din apropierea Soarelui ridică probleme unice pentru astronomi. Cele mai multe telescoape spațiale privesc înspre partea întunecată a planetei noastre pentru a evita strălucirea Soarelui și daunele provocate de radiație.

Telescoapele de pe Pământ sunt încă și mai limitate. Ele au doar 30 de minute la dispoziție pentru a cerceta zona din apropierea marginii Soarelui înainte ca acesta să dispară de la orizont.

Telescoapele spațiale se află la sute de kilometri de Pământ și au posibilitatea de a folosi senzori în infraroșu care permit detectarea căldurii emise de obiectele spațiale.

Astfel, chiar și asteroizi care sunt în întuneric, precum recent vizitatul Bennu, strălucesc „ca niște cărbuni încinși” când sunt văzuți în infraroșu, a explicat Mainzer.

În acest moment, există un singur telescop spațial în infraroșu care caută asteroizi din apropierea Pământului – NEOWISE (Near-Earth Object Wide-field Infrared Survey Explorer). Lansat în 2009 ca WISE, telescopul a fost proiectat să detecteze obiecte la mare depărtare de Pământ.

Dar, în 2013, după incidentul de la Celiabinsk, WISE a fost trezit după o hibernare de doi ani ca NEOWISE, având un nou software și o nouă misiune: să detecteze asteroizi care ar putea reprezenta o amenințare pentru Pământ.

Totuși, NEOWISE nu a putut niciodată să se uite înspre Soare, iar misiunea sa se va termina în 2024. Acest lucru va lăsa detectarea asteroizilor doar pe mâna cercetărilor făcute de la sol până când următoarea generație de telescoape spațiale va fi lansată.

Două nave spațiale ar urma să ajute la dezlegarea misterului asteroizilor care se ascund în punctul solar mort: NEO Surveyor de la NASA, ce ar urma să fie lansat în 2027, și NEOMIR de la ESA, care este încă în primele etape de dezvoltare și nu se va lansa mai repede de 2030.