În imaginarul colectiv, drogurile și Statele Unite ale Americii sunt legate de imaginea agenților DEA (Drug Enforcement Administration) bine echipați, care demontează vaste rețele internaționale de droguri, atât pe plan intern, cât și în afara granițelor. Raiduri asupra șefilor de carteluri și a marilor traficanți, de la Pablo Escobar, până la Griselda Blanco și „El Chapo”, au contribuit la definirea acestei percepții.Este firesc să avem această percepție, pentru că aceasta a fost strategia și mesajul pe care SUA au dorit să îl proiecteze. Celebrul „război împotriva drogurilor” (The War on Drugs) a început în 1971, atunci când președintele Richard Nixon a declarat că abuzul de droguri reprezintă „inamicul public numărul unu”.
În aceeași zi în care declara război împotriva drogurilor, Nixon prezenta în fața Congresului american un mesaj special privind „Prevenirea și controlul abuzului de droguri”, care includea direcționarea multor resurse federale către „prevenirea apariției de noi dependenți și reabilitarea celor care sunt deja dependenți”. Prin comparație, acest mesaj a fost foarte puțin mediatizat la acea vreme.
Din 1971 și până astăzi, SUA au investit peste un trilion de dolari în combaterea traficului de droguri, iar între timp au legalizat consumul de cannabis în 24 de state și în capitala Washington, D.C.
Care este planul administrației Trump?
Politicile în domeniul drogurilor sunt conduse, la nivel federal, direct de la Casa Albă, prin Oficiul Național pentru Politici de Control al Drogurilor (ONDCP). Directorul ONDCP, cunoscut și sub titlul de „Drug Czar”, are rolul de a coordona toate agențiile federale implicate: de la aplicarea legii (DEA, FBI) la sănătate publică și relații internaționale.
În aprilie 2025, echipa președintelui Trump și-a publicat prioritățile în domeniul drogurilor. Administrația abordează criza opioidelor și a drogurilor sintetice ca pe o urgență majoră de sănătate publică și securitate, stabilind șase direcții prioritare:
1. Reducerea deceselor prin supradoză, în special cauzate de fentanil.2. Securizarea lanțului global de aprovizionare cu mărfuri împotriva traficului cu droguri, cu accent pe precursori și producători străini.3. Oprirea fluxului de droguri la frontiere și în comunități.4. Prevenirea consumului de droguri prin educație și campanii publice.5. Asigurarea accesului la tratament și recuperare de lungă durată.6. Cercetare și inovație în domeniul datelor, pentru politici mai eficiente.
Ce impact au politicile antidrog de peste ocean asupra noastră?
Fluxurile globale de precursori chimici (substanțele utilizate în fabricarea drogurilor), rețelele transnaționale de crimă organizată și rapiditatea cu care apar noi substanțe psihoactive fac ca nicio țară să nu fie imună. Atât în Europa, cât și în SUA, există o provocare comună privind drogurile sintetice.
Politicile americane pot influența direct piețele europene. De exemplu, restricționarea precursorilor în Asia sau interceptarea rutelor maritime pot devia fluxurile către alte regiuni, inclusiv Europa de Est. Un alt exemplu clar este creșterea consumului de cocaină în Europa, determinată de faptul că în SUA predomină acum alte substanțe, precum fentanilul, un drog extrem de toxic și periculos. Pentru România, aceasta înseamnă că evoluțiile de la Washington pot determina schimbări în disponibilitatea unor substanțe pe piața locală, în rutele de trafic prin Balcani sau în tiparul consumului.
Un nou model de coordonare și intervenție în domeniul drogurilor
Un lucru este clar: în ultimii ani s-a schimbat considerabil modul în care statele abordează și gestionează problematica drogurilor. Deși accentul rămâne pe combaterea traficului, inclusiv în SUA, lider incontestabil al „războiului împotriva drogurilor”, trei dintre cele șase priorități actuale se concentrează pe cercetare, asistență și reintegrarea consumatorilor.
Cu o nouă agenție de coordonare poziționată în Guvernul României la un nivel similar cu oficiul din Casa Albă și cu o împărțire clară a atribuțiilor între structurile de forță, instituțiile de asistență medicală și cele de reintegrare socială, lucrurile se schimbă. România, la rândul său, trebuie să țină pasul și să meargă în direcția potribită. Este esențial ca politicile în domeniul drogurilor să treacă de la o reacție punctuală la o abordare integrată, în care prevenția, tratamentul și reintegrarea merg mână în mână cu aplicarea legii.