Momentul trecerii în Noul An este celebrat în întreaga lume printr-o serie de evenimente, tradiții și obiceiuri menite să adune oamenii într-o atmosferă de sărbătoare și bucurie. Este o noapte cu o însemnătate puternică pentru fiecare popor, dar și un prijel de superstiții în toată lumea.

Stabilirea zilei de 1 ianuarie ca început de an a avut loc, pentru prima dată, în anul 1691, de către Papa Inocențiu al XII-lea. În trecut, pentru mai multe popoare antice din emisfera nordică, anul nou începea pe 1 martie. Termenul de Revelion provine din limba franceză (“réveillon”) și, potrivit celor mai vechi scrieri, se referă la masa festivă, nocturnă, care se ținea la ora 2 sau 3 noaptea. Pentru cină se pregătea un ospăț bogat, cu preparate diverse, dar și focuri festive și petreceri, iar oamenii obișnuiau să se distreze pentru a le merge bine tot anul.

Momentul trecerii în Anul Nou este sărbătorit în întreaga lume, însă fiecare stat are un mod diferit de a-l marca. În țara noastră, din lista celor mai frumoase tradiții nu lipsesc cetele de tineri care merg din casă în casă pentru a le ura oamenilor toate cele bune prin cele mai frumoase colinde precum: “Plugușorul” cu “Semănatul” sau “Sorcova”.

În ajunul Anului Nou sau chiar în noaptea de Revelion, în diferite zone ale țării, cete de tineri merg cu Plugușorul. Este un obicei străvechi care, și astăzi, constă într-o urare pentru recolte bogate în anul care abia începe.

Textul este, în excelență, o narație privind muncile agricole, recurgând la elemente fabuloase. Începe cu aratul, fiind urmat de semănat, îngrijirea plantelor, recoltat și adusul boabelor în hambare. Plugușorul este un colind însoțit și de strigături, pocnete de bici și sunete de clopoței. Pe vremuri, tinerii mergeau prin sate și cu un plug adevărat, tras de boi.

Semănatul este un alt obicei străvechi practicat de copii în dimineața zilei de Anul Nou, după încheierea Plugușorului. Colindătorii poartă traiste legate de gât, care sunt încărcate cu semințe de grâu, secară, orz, ovăz, mai rar cu porumb, intră în case, aruncă boabe cu mâna, imitând semănatul pe ogor, și urează gazdelor sănătate și roade bogate.

Ei sunt răsplătiți cu mere, colaci sau bani. După plecarea lor, gospodinele adună semințele și le duc în grajdul vitelor, pentru a fi sănătoase peste an.

Umblatul cu Sorcova este, de fapt, un obicei reprezentat de cete de colindători, în special copii, care poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

(Numele de sorcovă vine de la cuvântul bulgar ''surov'' tradus prin verde fraged, aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă odinioară dintr-un arbore).

Copiii ajung în casele cunoscuților și, printr-un colind specific, cu ajutorul sorcovei, fac urări de sănătate și viață lungă persoanelor prezente.

Obiceiul "Umblatul cu Capra" ține, de regulă, de la Crăciun până la Anul Nou. Măștile care evocă la Vicleim ( veche dramă populară de origine creștină reprezentând nașterea lui Iisus Cristos, jucată la țară) personaje biblice sunt înlocuite aici de masca unui singur animal, al cărui nume variază de la o regiune la alta.

Spre exemplu, cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță (de la bour) în Transilvania de sud. În Muntenia și Oltenia, capra este denumită ''brezaia'' (din cauza înfățișării pestrițe a măștii), și obiceiul se practică mai ales de Anul Nou.

Capra este făcută dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap de capră, care se învelește cu hârtie roșie, peste care se pune o altă hârtie, neagră, mărunt tăiată și încrețită, sau se lipește o piele subțire cu păr pe ea.

Ursul este întruchipat de un flăcău purtând pe cap și pe umeri blana unui animal, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roșii. Masca este condusă de un ''Ursar'', însoțită de muzicanți și urmată, adesea, de un întreg alai de personaje (printre care se poate afla un copil în rolul ''puiului de urs'').

În răpăitul tobelor sau pe melodia fluierului, și ajutată de un ciomag, masca mormăie și imită pașii legănați și sacadați ai ursului, izbind puternic pământul cu tălpile. Semnificația obiceiului este purificarea și fertilizarea solului în noul an. 

Strigatul peste sat este unul dintre cele mai vechi obiceiuri de la sate, care este reprezentat de ceremonialul nocturn al cetelor de feciori pentru judecarea publică a celor care au încălcat regulile comunității.

Cocoțați pe dealuri, movile, copaci sau acoperișuri, ei ''biciuiesc'' prin versuri fetele bătrâne, flăcăii tomnatici, femeile care fac farmece și descântece, leneșii, hoții sau bețivii. Acest dialog este așteptat de întreaga comunitate, încheindu-se cu formula ''Cele rele să se spele, cele bune să se adune!''.

În prima zi a noului an, de Sfântul Vasile, se crede că cerurile se deschid, că rugăciunile sunt ascultate și că animalele vorbesc cu glas omenesc.

Un obicei care își are originile în zona Hunedoarei și care anticipează cum va fi vremea în anul care tocmai a început. Astfel, în noaptea de Anul Nou se desfac 12 foi de ceapă care se pun în ordine pentru lunile anului. Pe fiecare foaie se pune o jumătate de linguriță de sare și, dacă sarea s-a topit asta înseamnă că se anunță luni ploioase, iar dacă nu, urmează luni cu vreme secetoasă.

Una dintre cele mai cunoscute tradiții de Anul Nou este sărutul sub vâsc. Se spune că, persoanele care se îmbrățișează și se sărută sub vâsc vor avea parte de dragoste și fericire tot anul care vine.

În fiecare regiune a țării, românii respectă o serie de tradiții alimentare pentru a începe anul cu bucurie, sănătate și prosperitate.

Unul dintre cele mai răspândite obiceiuri este acela de a consuma 12 boabe de struguri la miezul nopții. În acest timp, persoana care le mănâncă trebuie să își pună 12 dorințe, fiecare corespunzătoare unei luni din noul an. Potrivit legendelor vechi, această practică aduce noroc și îndeplinirea dorințelor pe parcursul anului.

Strugurii, prin culoarea bogată, dar și dulceața specifică, simbolizează prospețime și bucurie. Astfel, consumul boabelor în noaptea de Revelion este o modalitate de a atrage un an plin de bucurii și belșug.

Consumul de carne de pește în noaptea de Anul Nou este asociat cu norocul și abundența, deoarece peștele simbolizează fertilitate și bogăție. De asemenea, una dintre cele mai cunoscute vorbe din popor este aceea potrivit căreia, cine mănâncă pește de Revelion, va trece ca peștele prin apă în anul care urmează, deoarece va fi ocolit de necazuri și greutăți.

Potrivit superstițiilor, mamaliga simbolizează prosperitate și abundență, iar persoanele care o vor consuma în noaptea de Anul Nou vor avea un an plin de bucurii. De pe masa de Anul Nou nu lipsesc fructele uscate și nucile, deoarece sunt considerate simboluri ale longevității și sănătății.

Conform tradiţiei populare, la miezul nopţii dintre ani uşa casei trebuie să fie deschisă, pentru a-i face loc anului vechi să iasă şi Anului Nou să intre.

Bătrânii spun că la trecerea dintre ani este bine ca fiecare persoana să poarte o haină nouă, un accesoriu în culoarea roşu, dar şi să aibă bani în buzunar.

În prima zi a Anului Nou, este bine să nu facem cheltuieli şi să nu aruncăm nimic din casă. Potrivit superstițiilor, astăzi nu se aruncă nici gunoiul din locuință, deoarece acest obicei poate atrage ghinonul.

Pe 1 ianuarie nu se spală, nu se calcă haine și nu se mătură casa, deoarece aceste lucruri pot atrage sărăcia casei.

Potrivit superstițiilor, cine doarme de Anul Nou, va fi somnoros tot anul.

Se spune că, prima persoană care va trece pragul casei în prima zi a Noului An va influența și anul care tocmai a început și, dacă va fi bărbat, atunci va fi un an plin de noroc.

O altă superstiție de Revelion este aceea că oamenii nu împrumută bani, bijuterii sau alte obiecte de preţ şi nici nu plătesc datorii sau taxe.

Tot o superstiție cunoscută în noaptea dintre ani este și aceea că nu se consumă carne de pasăre, deoarece este aducătoare de ghinion.

În prima zi a anului, casa trebuie să fie curată, cu o lumânare aprinsă pe masă, pentru ca duhurile necurate să nu se apropie de locuință.