Creștinii prăznuiesc mâine, 25 decembrie, Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Este una dintre cele mai așteptate și semnificative sărbători creștine ale anului și, în fiecare zonă a țării, se respectă o serie de obiceiuri și tradiții. Sărbătoarea de Crăciun face parte din cele 12 praznice împărătești ale bisericii (sărbători închinate lui Dumnezeu) și are un rol central în calendarul bisericesc.

La noi în țară, sărbătoarea este celebrată timp de trei zile, în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie, ziua de 25 în prim plan, urmată de a doua zi de Crăciun, pe 27 decembire. Anul se încheie cu alte sărbători importante în calendar precum Soborul Maicii Domnului și Sfântul Ștefan.

Potrivit relatărilor profeților Iosif și Maria, din Noul Testament, evenimentul Nașterii lui Iisus Hristos este descris în Betleem, într-un staul (hambar). Acolo, îngerii, au vestit nașterea păstorilor, care au răspândit mai departe vestea cu bucurie.

Stabilirea unei date exacte a nașterii lui Iisus a fost îndelung discutată și, în secolul al IV-lea, biserica creștină a fixat data de 25 decembrie drept dată oficială. Mulți credincioși ortodocși sărbătoresc Crăciunul conform calendarului Gregorian, însă sunt și biserici creștine răsăritene (biserici ortodoxe care reunesc o parte importantă a credincioșilor) care folosesc și acum calendarul Iulian și sărbătoresc Nașterea Domnului conform acestuia, pe 7 ianuarie (Crăciunul pe rit vechi).

În România, obiceiurile de Crăciun îmbină armonios tradiții precreștine și influențe moderne, care s-au păstrat și adaptat în diferite zone din țară, de la un an la altul. Printre cele mai răspândite și cunoscute tradiții de Crăciun sunt: cântatul colindelor, oferirea cadourilor, pregătirea mesei festive cu anumite preparate culinare, decorarea casei și împodobitul bradului în seara de Ajung.

Cântecele tradiționale românești sunt legate de obiceiul colindatului în zilele de Crăciun și Anul Nou. Pe vremuri, colindele aveau o funcțiune ritualică și erau recitate fie la începutul anului agrar (la începutul primăverii) sau la sfârșitul său (toamna, la culegerea recoltei), fie în luna ianuarie, pentru a alunga spiritele rele, potrivit superstițiilor. Cu trecerea timpului, semnificația colindelor s-a păstrat doar în atmosfera de sărbătoare, ceremonie și petreceri.

Una dintre cele mai îndrăgite tradiții de Craciun este mersul cu colindul. În prima zi de Crăciun, colindătorii merg din casă în casă cu steaua în mână și le vestesc oamenilor nașterea lui Iisus prin cântece și poezii. Colindătorii sunt răsplătiți cu mere, nuci, covrigi, nuci, turte, dar și alte cadouri ori bani, în funcție de fiecare zonă a țării.

În Maramureș, la colindat merg și adulții, nu numai copiii. Ei sunt primiți de gazde și cinstiți cu cozonac, sărmăluțe, preparate din carne de porc, colaci și vin.

O altă tradiție a sărbătorii este de a împodobi bradul în Ajun de Crăciun. Tradiția s-a păstrat de-a lungul anilor, iar românii obișnuiesc și astăzi să decoreze bradul cu beteală, instalații luminoase, globuri și alte decorații specifice iernii.

În dimineața zilei de 25 decembrie ia sfârșit postul Crăciunului, care a durat aproximativ șase săptămâni. După această perioadă, românii se pot bucura de gustul preparatelor tradiționale de Crăciun. Printre cele mai pregătite rețete de sărbători sunt: tobă, lebăr, sarmale, caltaboși, colaci, cozonaci, pită, prăjituri, salate, cârnați sau friptură.

Înainte de marea sărbătoare de Crăciun, majoritatea românilor încearcă să finalizeze activitățile casnice, curățenia generală, spălatul rufelor și să pregătească casa pentru zilele de sărbătoare.

Potrivit tradiției, odată cu ziua de Crăciun, orice treburi în gospodărie ar trebui lăsate deoparte. Încep zilele de sărbătoare, când oamenii sunt îndemnați să petreacă mai mult timp împreună, în sânul familiei.

Moș Crăciun este cel mai îndrăgit și așteptat personaj în luna decembrie. Potrivit legendei, în noaptea în care Fecioara Maria l-a născut pe Mântuitorul Iisus Hrisos, în momentul travaliului, a bătut la prima ușa care i-a ieșit în cale, pentru a cere ajutor. Acolo, i-a răspuns soția lui Moș Crăciun, care a îndemnat-o să meargă în grajdul animalelor, deoarece soțul, Moș Crăciun, nu dorea să o ajute.

Potrivit legendei, doamna Crăciun a ajutat-o pe Maica Domnului să nască, însă, atunci când a aflat Moș Crăciun, acesta s-a înfuriat și i-ar fi tăiat mâinile doamnei.

Fecioara Maria ar fi vindecat-o, printr-o minute, pe soția bătrânului, lipindu-i mâinile la loc, iar din momentul în care Moș Crăciun a văzut miracolul, și-a cerut iertare lui Dumnezeu pentru toate păcatele și a devenit printre primii creștini.

A doua zi după nașterea Mântuitorului, Moș Crăciun, potrivit scrierilor vechi, a împărțit daruri către toți copiii sărmani, iar această acțiune a devenit o tradiție în Ajunul Nașterii Domnului.

Povestea renilor lui Moș Crăciun apare scrisă, pentru prima dată, în poemul lui Clement Clarke Moore, “Noaptea de dinaintea Crăciunului”, în 1822. Imaginea familiară a lui Moș Crăciun care zboară în sania trasă de opt reni a fost gândită și creată pentru copiii săi. Ulterior, în poveste a apărut și cel de-al nouălea ren, Rudolf, odată cu povestea scrisă de Robert May. Autorul l-a descris pe Rudolf drept al nouălea ren, cel mai tânăr, cu un nas unic, roșu și luminous, pentru a ghida sania Moșului.

Cu ocazia sărbătorii de Crăciun, persoanele care poartă numele de Cristina sau Cristian își serbează ziua onomastica. De asemenea, pornind de la aceste două nume, de-a lungul anilor, și alte derivate au fost sărbătorite. Așadar, pe 25 decembrie, poți să le spui "la mulți ani" și persoanelor care se numesc: