Uscaţi pentru câteva zile cojile a 4 ouă. Apoi trebuie mărunţite într-un mojar sau într-o râşnită, până când devin extrem de fine şi capătă consistenţa făinii. Următorul pas este extrem de important: trebuie adăugată zeama de la două lămâi şi tot atâta cantitate de miere. Lăsaţi apoi acest amestec la macerat timp de 3 zile.

În continuare există două variante: fie amestecaţi cu miere şi consumaţi ca atare, fie separaţi sedimentele cojii de ou, iar zeama care rămâne o amestecaţi cu miere. Amestecul trebuie luat înainte de mesele principale.

Atenţie, nu faceţi o astfel de cură mai mult de o lună. În plus, este neapărat nevoie de mişcare. Altfel, calciul se va depune pe oase sub formă de ciocuri.

Dacă nu aveţi nevoie de calciu suplimentar în alimentaţie, tot nu ar trebui să aruncaţi cojile de ou. Le puteţi găsi o mulţime de întrebuinţări. În primul rând vă pot fi de folos ca şi îngrăşământ pentru plante. Puneţi coajă de ou pisată într-o sticlă. După câteva zile veţi obţine un fertilizator natural şi veţi putea uda orice plantă. În plus cojile de ou puse direct pe pământ ţin departe dăunătorii.

Praful fin râşnit al cojilor este şi un foarte bun detergent pentru bucătărie. Cu el puteţi curăţa practic orice suprafaţă. Iar aceeaşi făină, pusă într-un săculeţ de tifon şi apoi în maşina de spălat alături de haine, devine un înălbitor natural, ieftin şi eficient.

În plus, cojile ouălor desfundă ţevile. Acestea împiedică acumularea depunerilor, deci le puteţi folosi în locul produselor din comerţ care pot provoca alergii şi probleme respiratorii.