Criza energetică devine un război total și Europa ia măsuri pentru a pregăti populația pentru chinul care se preconizează în această iarnă, scrie The Economist. După ce deja au interzis sau și-au propus ca în viitorul apropiat să interzică importurile de petrol rusesc, liderii grupului G7, al celor mai mari economii din lume, au spus pe 28 iunie că vor încerca mai multe modalități de a plafona prețul petrolului, cât și al gazului din Rusia.

Marea Britanie a dat deja de înțeles că va face o reformă a pieței energetice pentru a limita influența gazelor naturale asupra costului utilităților pentru populație. Furnizorii de energie din Franța au cerut deja consumatorilor să micșoreze „imediat” consumul de energie.

Unul dintre motivele pentru care se iau astfel de măsuri este dorința de a priva Rusia de veniturile de care are mare nevoie pentru a susține războiul din Ucraina. Un alt motiv este nevoia de a gestiona situația critică din domeniul energiei care amenință Europa.

Cu doar o lună în urmă, evitarea crizei părea greu de realizat, dar posibilă. În timp ce America își sporește exporturile de gaze naturale lichefiate (GNL), contribuția la totalul de importuri de gaze ale Europei a crescut de la 6% în luna septembrie a anului trecut la 15% în luna mai a anului acesta, în timp ce cota gazelor rusești din piața europeană a scăzut de la 40% la 24%.

Gazul de care Europa nu se putea lipsi continua să curgă prin gazoductele din Rusia, cu toate că Moscova a închis robinetul care controlează fluxul de gaze spre Bulgaria, Finlanda și Polonia, după ce aceste țări au refuzat să plătească în ruble. Dar, aceștia nu cumpărau cantități foare mari. Rezervele continentului european se umpleau într-un ritm nemaiîntâlnit.

Și, atunci, s-au întâmplat două lucruri. O instalație de lichefiere a gazului din Texas s-a închis după ce a luat foc pe 8 iunie. Peste doar o săptămână, gigantul rus Gazprom a anunțat că volumul de gaze cu care Europa este aprovizionată prin gazoductul Nord Stream 1 va scădea la 40% din capacitatea normală.

În total, cele două incidente au redus importurile de gaze ale Europei cu 10%. Nu există prea multe alte surse de aprovizionare. Terminalele de GNL sunt deja la capacitate maximă. Gazoductele din Algeria, Azerbaidjan și Norvegia sunt și ele neîncăpătoare.

Repornirea extracției de gaze din regiunea olandeză Groningen, care cândva punea la dispoziția Europei la fel de mult gaz cât Nord Stream, dar care a fost oprită din cauză că a provocat mai multe cutremure, este o decizie politică greu de luat.

Până la finalul lunii octombrie, doar două treimi din capacitatea depozitelor Uniunii Europene de înmagazinare a gazelor va fi umplută, în condițiile în care ținta propusă este de patru cincimi.

Mai nou, a apărut și pericolul ca gazoductul Nord Stream, care trebuie să treacă printr-un proces de mentenanță în luna iulie, să nu mai repornească odată ce reparațiile se vor încheia. Dacă temerile se vor adeveri, Europa va rămâne cu 40% din capacitatea depozitelor goală.

Întrebarea care se pune în aceste condiții este: Va putea Europa să se încălzească la iarnă? Anul trecut, instalațiile care produc energie regenerabilă au întâmpinat mari probleme din cauza secetei și a curenților de aer slabi.

Cea mai nouă problemă o reprezintă reactoarele nucleare din Franța care necesită mentenanță și funcționează la mai puțin de jumătate din capacitate, în timp ce un val de căldură în sudul țării crește volumul de energie consumat de aparatele de răcire.

Prețurile de referință ale gazelor au ajuns la nivelul mediu de 197 de euro pe MWh-oră, în timp ce cu un an în urmă media era de 15 euro.

Una din modalitățile prin care Europa face față dezechilibrelor energetice este comerțul. Franța, cândva cel mai mare exportator de energie din regiune, a ajuns să cumpere acum electricitate de la țările vecine.

Gazul angro este acum mai căutat ca niciodată în Germania și estul Europei din cauza reducerii aprovizionării prin Nord Stream, ceea ce va încuraja transferul de GNL din Marea Britanie și Spania.

Dar acest lucru nu va crește proviziile totale de combustibil și energie. Mai îngrijorător, există semne că, în cazul unei situații de criză și mai accentuată, unitatea europeană ar putea să se fractureze. Pe data de 29 iunie a fost dezvăluit faptul că una din primele măsuri pe care Marea Britanie ar urma să le ia în caz de urgență energetică ar fi să întrerupă livrările către Europa continentală.

În aceste condiții, statele UE se grăbesc să găsească surse alternative. Germania a renunțat pe moment la planul de a închide anul acesta o cincime din centralele electrice pe bază de cărbune. Austria, Marea Britanie, Franța și Olanda au spus și ele că o să amâne închiderea de astfel de centrale sau că le vor redeschide pe cele pe care le-au închis deja.

O parte dintre cele șapte centrale nucleare europene care ar fi trebuit să fie închise până la finalul următorului sezon de iarnă ar putea rămâne în funcțiune ceva mai mult timp.

Dar chiar și dacă toate aceste măsuri vor fi adoptate, gazul va continua, cel mai probabil, să influențeze negativ prețurile la electricitate.

Dacă aprovizionarea cu gaze va continua să întâmpine dificultăți, consumul va trebui adaptat la noua realitate. Prețurile mari ar putea să joace un rol, dar raționalizarea ar putea fi și ea impusă companiilor care consumă mult gaz și electricitate, precum producătorii de îngrășăminte, sticlă și oțel.

Cât de drastice vor fi aceste limitări și posibilitatea ca ele să afecteze și populația de rând sunt dileme care depind de două necunoscute: temperaturile cu care se va confrunta continentul european la iarnă și cât de mult GNL va consuma China odată ce va renunța la carantinele impuse pentru a combate pandemia de coronavirus.

Până acum, Europa a fost ghinionistă în războiul energetic cu Rusia. Dacă vrea să țină luminile aprinse până la venirea primăverii, ceva trebuie să se schimbe.