Prin 2014, niște ruși beți i-au ucis câinele lui John Wick, iar acest act prostesc a dat naștere la una dintre cele mai formidabile francize de filme de acțiune din ultimii 10 ani. Ei bine, imaginați-vă acum niște hackeri-hipsteri conectați la „Statul Paralel” care o escrochează pe bunica lui John Wick. Cam asta ar fi ideea pe care încearcă să ne-o vândă „The Beekeper”, cu Jason Statham în rolul prinicipal. Doar că Jason nu e John. Iar scenariul filmului, în loc să fie unul cinstit, care să meargă pe calea sigură și bătătorită a filmelor de gen (eroul bate tot, în linie dreaptă, ca într-un joc video, până ajunge la FINAL BOSS), o ia razna cu totul și o dă în conspiratită: una mondială, de care nu scapă nimeni. E ca și cum scenariștii au vrut să facă un film dedicat special pentru fanii „MAGA” ai lui Trump și au reușit. Poate nu întâmplător „Apicultorul” e acum unul dintre cele mai vizionate filme din SUA.
Și, din nou, e păcat. Oamenii se pun în fața televizorului ca să vadă un film cu bătăi, iar producătorii filmului îl înșală (cam cum îi înșală escrocii cyber pe bieții bătrâni cărora le sparg conturile bancare) și nu livrează ce promit.
Marea problemă a lui „The Beekeeper” este că scenaristul și producătorii încearcă „să se întindă mai mult decât le e plapuma”. Unde „plapuma” reprezintă premisa acestui tip de filme de acțiune bazate pe răzbunare, în care protagonistul încearcă să ajungă până în vârful Piramidei Răului.
E greu să faci un film de artă cu Jason Statham care execută magistrale lovituri laterale de picior în gâții bodyguarzilor. Și e la fel de greu să faci un film de acțiune „altfel” doar de dragul de a insera aproape cu de-a sila tot felul de mesaje politice și sociale sub masca ideii de „Stat paralel” care ne guvernează pe toți din umbră.
„Catastrofa” care planează în umbra Americii pe care încearcă să o creioneze „The Beekeeper” nu mai e una cosmică ci devine de-a dreptul comică.
De ce „Beekeeper”? Ideea e că, cică, ar exista un nu știu ce program secret al CIA în care pe teritoriul SUA ar fi împrăștiați astfel de „apicultori” care să protejeze Constituția americană, democrația și alte acareturi similare. Apicultorii ăștia sunt visul umed al oricărui prepper/trumpist/fan NRA din America: rup șale pe genunchi, îți rup gâtul cu degetul mic de la mână și au un arsenal de arme capabil să înarmeze Ucraina pentru cel puțin o săptămână de război cu Rusia.
Și - ce chestie: cu cât scenariul o ia tot mai razna, cu fiecare minut de peliculă, cu atât aflăm că, o da, există o Mega Conspirație de oameni răi-răi care se bat cu Sistemul alcătuit și el din oameni nu neapărat atât de răi, dar ceva mai naivi.
Cetățeni, stați liniștiți la locurile voastre, nu dăm spoilere din simplul motiv că e imposibil să afli care e ideea/mesajul filmului. Ca să cităm un personaj „cult” din „Burn after reading”: „E un clusterfuck”.
În rest, Jason Statham se joacă pe el însuși. Doar că o face mai prost de data asta, și nu din vina lui, chit că - odată cu vârsta -reușește să bată mai bine cetele de maimuțoi în costume de bodyguarzi pe care soarta (și scenariul prost scris) îi scoate random în cale.
Dacă ignori - iar noi recomandăm cu tărie acest lucru - intriga și te concentrezi doar la modul în care Apicultorul interpretat de Statham își înșiră pe jos adversarii, filmul e fix acel „trash” de acțiune reconfortant de care aveai poate nevoie. Mai ales că Apicultorul/Statham o face în mod perfect democratic: bate bodyguarzi, hipsteri și agenți FBI la fel de tare, fără niciun fel de discriminare bazată pe rasă, religie ori sex.
Ca element pozitiv, filmul „The Beekeeper” e atât de slab încât riscă să beneficieze de șansa unică de a-și dezvolta propriul său „cult” (cam cum a fost în cazul „Planului 9 din spațiul extraterestru”) și să intre în istorie. Cine știe, poate că peste 100 de ani, oamenii se vor aduna împreună la serate cinematografice pentru a viziona acest film apărut în celebrul an 2024, care a rămas în istorie drept anul... Dar să nu facem spoilere.