Extremistul elvețian Bruno Bréguet a fost plătit de CIA să îl spioneze pe șeful său, nimeni altul decât faimosul Carlos Șacalul, și a contribuit la prinderea lui, se dezvăluie într-o carte nou-apărută, potrivit The Guardian. Radicalizat în anii adolescenței, Bréguet a făcut bombe, a vândut arme, a stat mulți ani la închisoare și a ajutat la organizarea mai multor atacuri teroriste înainte să dispară misterios într-o noapte în care vasul la bordul căruia se urcase se afla în mijlocul Mării Mediterane.
Acum, povestea lui Bruno Bréguet, una dintre cele mai enigmatice figuri ale bătăliei ascunse dintre serviciile de securitate din Occident și extremiștii violenți din toată lumea în așa numita „eră de aur a terorismului” din anii '70 și '80, a căpătat o nouă dimensiune.
O nouă carte dezvăluie faptul că, în ultima parte a vieții, Bréguet nu l-a slujit doar pe infamul Ilich Ramírez Sánchez, cunoscut drept Carlos Șacalul, ci a fost și în serviciul guvernului american.
Misiunea de spionaj pentru care CIA l-a recrutat pe Bréguet l-a îmbogățit cu zeci de mii de dolari și a contribuit la operațiunea prin care serviciile secrete din Franța l-au prins pe șeful elvețianului în 1994.
„Bréguet a fost prezent la toate momentele importante. Povestea lui ne spune multe despre violența și extremismul de la acea vreme, dar ne și ajută să înțelegem procesul de radicalizare atât atunci, cât și acum”, a spus Adrian Hänni, un istoric elvețian de renume și expert pe tema violenței politice, care a petrecut ani de zile culegând informații din arhivele declasificate și luându-le interviu martorilor cheie pentru a ne relata povestea lui Bréguet în noua sa carte.
Știrea că CIA era pregătită să îl recruteze ca agent pe un individ ca Bréguet, care fusese deja condamnat de două ori în Israel și Franța pentru activitățile sale teroriste și despre care se crede că a detonat o bombă într-o stație radio pro-democrație din Munchen finanțată de guvernul american, scoate în evidență dilemele de natură morală și etică pe care serviciile de informații trebuie să le rezolve atunci când alege pe cine să recruteze.
Născut în 1950 într-un orășel pitoresc dintr-o regiune din Alpii elvețieni în care se vorbește limba italiană, Bréguet a fost luat de valul atmosferei radicale a finalului anilor '60 și a început să lipsească de la școală ca să meargă la proteste.
Bréguet a citit operele lui Che Guevara și Mao Zedong și, ca mulți alți tineri din Occident, a fost îngrozit de războiul din Vietnam și a perceput grupurile precum Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei (PFLP) drept vârful de lance al revoluției socialiste mondiale.
În 1968, PFLP a lansat o campanie de atacuri asupra aviației internaționale care i-a adus notorietate la nivel global. Procesul a trei membri ai grupului care au încercat să distrugă un avion de pasageri în aeroportul din Zurich în 1969 a fost un moment crucial al călătoriei lui Bréguet în lumea extremismului.
Bréguet a contactat organizații ale arabilor din Elveția și a cerut să se alăture PFLP, călătorind apoi în Liban pentru a primi instructajul necesar.
Prima lui misiune, însă, a mers foarte prost: în vara anului 1970, Bréguet a fost arestat când a ajuns în aeroportul din Haifa pentru că avea la el explozibili pe care urma să îi folosească pentru a pune o bombă într-un magazin din Tel Aviv.
Bréguet a fost condamnat la 15 ani de închisoare. Cu toate că a refuzat să coopereze, bărbatul a fost eliberat după doar șapte ani în spatele gratiilor în urma unei campanii organizate de intelectuali occidentali de stânga, precum Jean-Paul Sartre și Günter Grass.
„Este uimitor cât de încăpățânat era atunci, având în vedere că a trădat atât de multe pentru CIA 25 de ani mai târziu. A rămas absolut loial PFLP... asta arată cum s-a schimbat în timp”, a spus Hänni.
După ce a fost eliberat din închisoare în 1977, Bréguet a publicat o carte, dar nu a putut sta prea mult departe de operațiunile clandestine. A acceptat o invitație din partea lui Carlos Șacalul, care ajunsese deja faimos pentru o serie de atacuri și atentate.
Patru ani mai târziu, Bréguet a detonat o bombă în birourile postului de radio Europa Liberă de la Munchen. Atacul, care s-a soldat cu șase răniți și a provocat pagube uriașe, a fost comandat de Securitatea lui Nicolae Ceaușescu, cel care i-a pus la dispoziție lui Carlos și noii sale organizații o bază, arme și pașapoarte.
Carlos a trimis-o apoi pe tânăra sa iubită din Germania cu Bréguet la Paris ca să arunce în aer ambasade cu scopul de a intimida și șantaja statele bogate din Golful Persic.
Când au fost prinși de poliție cu explozibili în mașină lângă Champs-Élysées și trimiși la închisoare, Carlos a lansat o campanie de atacuri prin care să îi elibereze pe cei doi și care s-a soldat cu 11 morți și mulți răniți.
Bréguet a ieșit din nou de la închisoare în 1985 și a continuat să lucreze pentru Carlos, călătorind prin Europa de Vest și Orientul Mijlociu pentru întâlniri cu alte grupări extremiste sau pentru a obține arme.
Atunci a venit și momentul în care, potrivit lui Hänni, Bréguet a intrat în ambasada americană de la Berna și s-a oferit să spioneze pentru CIA.
„Avea nevoie de bani, dar cel mai mult își dorea un venit stabil și puțin echilibru. Deziluzia sa avea mai ales de-a face cu statutul său în grup și cu felul în care era tratat”, a spus Hänni. „De asemenea, aici vorbim despre primăvara lui 1991, când întreaga lume care i-a permis grupului lui Carlos să prospere se destrăma și el avea nevoie de o portiță de scăpare înainte de a fi prea târziu”.
Potrivit lui Hänni, CIA nu a părut deloc îngrijorată de trecutul lui Bréguet când a luat decizia de a-l accepta ca agent. „Prăbușirea imperiului sovietic a avut un efect pentru CIA asemănător cu căderea meteoritului pentru dinozauri”.
„Multă lume se întreba: care este rostul CIA? Iar răspunsul era: acțiunile antiteroriste, antidrog... ursul este mort, dar există o junglă plină de șerpi”, a spus Tim Weiner, un jurnalist din SUA și autor al unei cărți despre istoria CIA.
CIA l-a acceptat cu entuziasm și i-a oferit un salariu lunar de 3.000 de dolari. Bréguet a primit numele de cod FDBONUS/1.
După întâlniri în diverse hoteluri care s-au întins pe mai multe săptămâni, Bréguet le-a spus ofițerilor CIA tot ce știa despre Carlos și organizația lui, cât și despre multe alte grupări de extremă stânga.
Timp de patru ani, Bréguet pare să fi continuat să le ofere serviciilor de informații americane date care ar fi putut în mod indirect să contribuie la operațiunea agenției franceze de spionaj prin care au reușit să îl captureze pe Carlos într-o clinică din Khartoum în 1994.
Ultimul mister al lui Bréguet rămâne însă nerezolvat: în 1995, extremistul veteran care l-a trădat pe Carlos și a devenit agent CIA a dispărut pentru totdeauna după ce s-a îmbarcat într-un feribot în Grecia cu destinația Italia.
Ceea ce s-a întâmplat la bordul vasului este neclar. S-a sinucis? A fost omorât? Sau a început o nouă viață sub o identitate falsă oferită de foștii săi superiori de la CIA?
Hänni crede că cineva i-a venit de hac. „Personal, cred că a fost unul dintre mulții săi inamici. Nu cred că mai este în viață astăzi, cu toate că tehnic ar fi posibil. Viața lui a fost o călătorie personală extraordinară... dar care cred că s-a încheiat atunci”.