Ţările baltice studiază cum să-şi protejeze populaţia împotriva unor ipotetice atacuri ruseşti, iar din acest motiv a apărut o dezbatere despre starea adăposturilor antiaeriene din epoca sovietică şi necesitatea extinderii acestora pe fondul speculaţiilor făcute de lideri europeni în privinţa unei posibile confruntări între NATO şi Moscova, relatează agenția EFE.

Şefa executivului leton, Evika Silina, a declarat săptămâna aceasta că ţara examinează adăposturile antiaeriene din epoca sovietică şi explorează posibilitatea finanţării cel puţin parţială a adaptării unor clădiri private în acest scop, potrivit Agerpres.

Ministrul de Finanţe al Letoniei, Arvils Aseradens, a adăugat că autorităţile iau în calcul utilizarea fondurilor europene pentru a subvenţiona adaptarea adăposturilor de către persoane fizice.

Marţi, o subcomisie a parlamentului leton a dezbătut starea adăposturilor antiaeriene din Riga, după ce luna trecută Ministerul de Interne a prezentat un raport conform căruia nu există date referitoare la câte dintre adăposturile antiaeriene sovietice mai sunt încă operaţionale.

După cum le-a explicat deputaţilor Gints Reinsons, şeful Protecţiei Civile din Consiliul Municipal, există aproximativ 150 de adăposturi care, teoretic, ar putea fi folosite, dar condiţiile în care se găsesc variază şi multe prezintă probleme serioase.

„După atâţia ani de abandon din partea protecţiei civile, acum am adunat toate informaţiile disponibile despre adăposturile antiaeriene”, a declarat pentru EFE viceprimăriţa din Riga, Linda Ozola.

Deşi până acum nu au fost o prioritate, „în situaţia geopolitică actuală contextul se schimbă foarte, foarte repede”, a spus Ozola, care a adăugat că pe baza experienţelor Ucrainei se studiază adaptarea tunelurilor subterane şi a parcărilor.

Preşedintele serviciilor de protecţie civilă, Uldis Kevers, a declarat pentru EFE că ultimul inventar al adăposturilor din Letonia datează din 2008 şi chiar şi atunci acestea erau deteriorate, deoarece din 1991 nu s-a făcut nicio investiţie în modernizarea lor, iar guvernul nu a mai plătit pentru întreţinerea acestora.

Din cele 311 adăposturi identificate la acel moment, 24% aveau infiltraţii, 25% suferiseră avarii la stâlpii de rezistenţă şi 44% aveau sistemul de ventilaţie demontat.

Potrivit lui Kevers, aceste structuri - dintre care se estimează că înainte de 1989 existau aproximativ o mie în Letonia, cu o capacitate de a adăposti 5% din populaţie - au fost supuse actelor de vandalism şi „şi-au depăşit de mult durata de viaţă utilă”.

Letonii chestionaţi despre această problemă din centrul Riga ştiau puţine despre subiect.

Veronika, în vârstă de peste 80 de ani, a mărturisit pentru EFE că nu ar şti ce să facă în cazul unui atac aerian, deoarece există „puţine informaţii”.

Arnis, proprietarul unei case, a declarat pentru EFE că probabil nu ar accepta o ofertă a guvernului de a subvenţiona un adăpost pe proprietatea sa.

„Nu sunt convins că un adăpost antiaerian ar salva pe cineva”, a argumentat el.

În Estonia vecină, din luna mai a anului trecut, asociaţiile de proprietari pot solicita finanţare pentru construcţia de adăposturi şi, potrivit presei locale, până la 2 ianuarie au fost înregistrate 56 de cereri, dintre care 27 vor fi finanţate în cadrul unui proiect pilot cu suma totală de 1,3 milioane de euro.

Şi Lituania este mai avansată decât Letonia în ceea ce priveşte pregătirile în acest domeniu, iar luna trecută ministrul de interne Agne Bilotaite a anunţat că 11 municipalităţi au adăposturi care pot oferi protecţie pentru 60% din populaţia urbană şi 40% din restul ţării.

Într-un inventar realizat în primăvara lui 2022, autorităţile au identificat aproximativ 1.800 de locuri potrivite pentru adăposturile antiaeriene şi au pregătit recomandări pentru municipalităţi cu privire la modul de căutare şi selectare a acestor spaţii.