În timp ce zeci de mii de palestinieni fugeau din nordul Fâșiei Gaza după ultimatumul armatei israeliene, un grup de refugiați creștini participau la botezul unui copil de 11 luni, relatează El Pais. Sute de credincioși sunt nevoiți să se ascundă în două biserici din Gaza, dintre care una a fost deja lovită în bombardamente.
„Alegem viața, în ciuda faptului că suntem înconjurați de moarte”, a spus George Antone, șeful ONG-ului Caritas Jerusalem, din Biserica Sfânta Familie din Gaza. „Suntem speriați de moarte. Cei mai mulți cred că nu vom ieși din biserică în viață, că ne vor bombarda. Dar trebuie să continui, trebuie să fii puternic. Suntem în casa lui Isus, suntem în mâinile lui.”
Printre cei peste 2 milioane de locuitori ai Fâșiei Gaza se află și o comunitate mică de creștini ce numără în jur de 1.000 de persoane. Se află în declin de mulți ani, mai ales după ce mișcarea islamistă Hamas a preluat controlul în Gaza în 2007.
La fel ca alți locuitori ai Gazei, ei suferă de pe urma izolării, fiind lipsiți de libertate din cauza blocadei impuse de Israel în ultimii 16 ani. Dar, creștinii se confruntă și cu problema excluderii din societate și de la locul de muncă din cauza unor grupuri asociate cu Hamas și alte mișcări islamiste radicale prezente în zonă.
„Din păcate, avem multă experiență cu războaiele și când am văzut atacul Hamas din 7 octombrie am știut că va fi un răspuns militar uriaș din partea armatei israeliene”, a povestit Antone (42 de ani). „Soția mea, cele trei fiice ale mele și eu am decis să ne refugiem în biserică. Încetul cu încetul, au venit mai mulți oameni cărora le era frică să rămână în case sau care au pierdut totul. Acum, 500 de creștini sunt aici.”
Un preot egiptean, Părintele Yussef, și în jur de 10 maici din diferite congregații s-au alăturat grupului. Toată lumea știe că se expun unui risc enorm și chiar și cei mai optimiști s-au simțit descurajați joia trecută când Biserica Ortodoxă Sfântul Porfirie, situată la doar câteva sute de metri de biserica catolică, a fost lovită de un atac israelian care viza un centru de comandă al Hamas – cel puțin 18 persoane au murit, din cele 350 care se refugiaseră acolo.
În ciuda bombardamentului, sute de oameni au continuat să se refugieze în biserica ortodoxă, considerată a fi a treia cea mai veche biserică din lume, scrie Insider. Creștinii palestinieni care au ales să rămână în cele două biserici au spus că simt că nu au unde altundeva să meargă. Bisericile „par singurele locuri care ne pot primi”, potrivit unui credincios citat de NPR. „Noi, creștinii, nu avem pe nimeni în sud.”
Când armata israeliană a avertizat populația civilă că trebuie să se mute în sudul Fâșiei Gaza, majoritatea familiilor de creștini a decis să rămână pe loc. „În acest moment, putem rezista până la două luni aici. Ideea este să garantăm supraviețuirea comunității creștine în Gaza când războiul se termină. Nu vrem să fim forțați să plecăm de aici, locul nostru este în Gaza”, a explicat Antone, care s-a născut într-o familie de refugiați palestinieni în Liban și s-a întors în Fâșia Gaza în 1994, încurajat fiind de optimismul creat de Acordurile de la Oslo și în speranța că va putea participa la fondarea unui stat palestinian.
George Antone și soția sa, Nisreen, care este șefa proiectelor Patriarhiei Ierusalimului în Gaza, spun că au informat armata israeliană de faptul că bisericile și instituțiile asociate lor, precum școlile catolice, sunt folosite ca adăpost de sute de „oameni pașnici care nu au nimic de-a face cu acest conflict”.
„Dar suntem palestinieni cu toții, nu e nicio diferență între un palestinian musulman și noi. Noi nu suntem o excepție și suntem mereu în pericol. Noi încercăm doar să supraviețuim, dar nu știm ce se va întâmpla, ce ne rezervă zilele care urmează”, a spus Antone îndurerat.
Spre deosebire de marile familii de creștini din Cisiordania, care de multe ori sunt influente, nu au probleme financiare și sunt bine integrate în societate, să fii creștin în Gaza înseamnă să înfrunți zilnic o serie lungă de obstacole complicate.
Ca atare, mulți creștini și-au făcut bagajele și au plecat. În 2007, erau în jur de 7.000 de creștini în Fâșia Gaza – de șapte ori mai mulți decât acum. În toate teritoriile palestiniene, comunitatea nu reprezintă mai mult de 2% din populație. Din comunitatea creștină din Gaza fac parte doar 130 de catolici.
Viața de zi cu zi în Biserica Sfânta Familie este organizată așa încât oamenii să uite pe cât posibil de haosul de afară și de teama că oricând ar putea să cadă o bombă peste ei.
„Rareori ieșim afară pentru că asta înseamnă să ne riscăm viața. Numai dacă este necesar să luăm niște medicamente pe care nu le avem sau să avem grijă de cineva care este în școlile noastre, unde am primit unele familii musulmane”, a explicat Antone.
Când există pericolul unui bombardament în apropiere, persoanele responsabile cu securitatea în interiorul bisericii îi organizează pe cei prezenți, îi ajută să se mute în unul dintre adăposturile create în zonele mai sigure din biserică și au grijă de copii, bătrâni și bolnavi.
Pentru Antone, unele din puținele momente de liniște zilele acestea au venit atunci când a vorbit la telefon cu Papa Francisc. „Era îngrijorat de comunitate, de cum trăim în biserică și s-a rugat ca noi să ne putem întoarce în casele noastre în curând. Să sperăm că așa va fi.”