Timp de zeci de ani, Occidentul, în special Washingtonul, și-a pus întrebarea: cum rezolvi o problemă precum Coreea de Nord? Acum, această dilemă pare mai urgentă decât a fost vreodată, în timp ce regimurile foarte sancționate ale lui Kim Jong Un și Vladimir Putin au intrat într-o nouă eră a prieteniei între cele două state paria, scrie BBC. SUA, însă, par a fi rămas în pană de idei.

Orice detalii concrete despre vreun acord semnat între Moscova și Phenian sunt greu de găsit, dar cele mai mari îngrijorări au de-a face cu posibilitatea ca Rusia să pună la dispoziția nord-coreenilor tehnologii, precum cele folosite în dezvoltarea rachetelor balistice și a sistemelor de submarine nucleare.

Washingtonul a răspuns până acum doar cu ironii la adresa lui Putin, care „cerșește” ajutor de la Kim Jong Un pentru care a traversat toată țara cu „pălăria în mână”, și cu amenințări despre consecințe grave, dar nespecificate.

Americanii o să găsească cu greu măsuri prin care să lovească în Coreea de Nord. După cum a glumit un reporter de la Departamentul de Stat al SUA, s-ar putea să mai fie vreun magazin sau două la colțul străzii în Phenian care nu au fost vizate de sancțiuni, dar cam asta e tot.

Așadar, cum ar putea Joe Biden, care în ultimul timp a fost ocupat cu formarea de noi alianțe pentru a contracara China, să îl aducă pe imprevizibilul lider nord-coreean la masa negocierilor?

În timpul unei vizite la Seul anul trecut, președintele Biden a fost întrebat de reporteri dacă are vreun mesaj pentru Kim. El a răspuns: „Bună. Punct.”

„Dacă Biden era într-adevăr deschis la discuții, după cum pare să sugereze Departamentul de Stat, asta a fost o formă ciudată de a o arăta”, a spus Frank Aum, expert în regiunea din nord-estul Asiei de la Institutul pentru Pace al Statelor Unite.

„O serie de greșeli și ocazii pierdute din partea ambelor tabere în ultimele șapte decenii au dus împreună la situația nerezolvată din prezent.”

Kim ar putea părea dezinteresat. Nu a răspuns ofertei Washingtonului de a veni la negocieri în niciun loc și la nicio dată. Dar, în același timp, a făcut tot posibilul pentru a demonstra că reprezintă un pericol de luat în seamă în timp ce continuă să își crească arsenalul nuclear.

Coreea de Nord a făcut peste 100 de teste cu lansări de rachete din 2022 și până acum și a încercat de două ori, de fiecare dată fără succes, să lanseze un satelit de spionaj – toate acestea în timp ce regimul lui Kim este supus celor mai stricte sancțiuni.

Experții cred că Phenianul a fost pus prea jos pe lista priorităților de Statele Unite, iar asta nu a fost pe placul lui Kim. Riscul din partea Beijingului „întrece riscul din partea Phenianului”, potrivit lui Chistopher Greene, un analist coreean de la Crisis Group.

„Suntem într-o situație în care Coreea de Nord se poate baza pe Rusia și China mai mult decât a fost cazul în ultimele decenii. Ce are SUA mai exact la care Coreea de Nord să răspundă?”

În 2017, Phenianul a susținut că a creat cu succes o bombă cu hidrogen în miniatură – un pas major în privința ambițiilor sale nucleare.

Apoi, președintele american Donald Trump a amenințat Coreea de Nord că va declanșa „foc și furie așa cum lumea nu a mai văzut niciodată”, ceea ce a tensionat lucrurile și mai mult.

Kim a declarat la rândul lui că deține un arsenal nuclear complet și are un buton pe biroul său – o amenințare letală de care spera că se va putea folosi pentru a obține eliminarea sancțiunilor.

Trump s-a oferit până la urmă să poarte negocieri cu Kim, iar cei doi au dat mâna în Singapore în iunie 2018. Cu toate că aceste demersuri ar putea fi văzute ca o „diplomație creativă”, ambii lideri au părut că s-au prezentat la întâlniri – în Singapore, Hanoi și la granița care desparte cele două Corei – nepregătiți.

La summitul de la Hanoi, Trump i-ar fi oferit lui Kim o ridicare parțială a sancțiunilor în schimbul desființării centrului de cercetare nucleară de la Yongbyon. Kim a ignorat oferta, potrivit consilierului de securitate a lui Trump de la acea vreme.

A treia întâlnire, în zona demilitarizată dintre Coreea de Nord și de Sud, a fost un eveniment spectaculos, dar a produs puține rezultate. Pagubele fuseseră deja făcute.

„După marele eșec de la discuțiile de la Hanoi, cred că Kim a fost încă și mai determinat să se prezinte într-o poziție mai puternică – cu un arsenal mai mare și mai amenințător”, a spus Jean Lee, un expert în Coreea de Nord care a deschis primul birou al Associated Press la Phenian.

„El a fost surprins că arsenalul său nu a fost de ajuns în 2018 și 2019 ca să forțeze SUA să ajungă la o înțelegere”, a spus Lee. „El s-a folosit de timpul din cei trei ani de izolare Covid ca să își recalibreze și să își construiască un arsenal despre care crede că îl va pune într-o poziție mai bună și că îi va oferi un avantaj.”

Kim s-ar putea, de asemenea, să aștepte să vadă ce se va întâmpla la următoarele alegeri prezidențiale din America întrucât cu Trump avea o relație mai bună.

China vrea în primul rând stabilitate, iar o cooperare mai strânsă între Rusia și Coreea de Nord ar putea atrage mai multă atenție din partea armatei americane. În același timp, China ar putea vedea o alianță Moscova-Phenian drept o cale de a limita influența Statelor Unite în Asia.

„Cred că Kim Jong Un își dorește să își diversifice relațiile și să manipuleze situația pentru a obține ceea ce are nevoie de pe urma unei competiții între China și Rusia”, a spus analistul Greene. „Ceea ce SUA trebuie să facă acum este să vadă ce oportunități ar putea să le ofere acest lucru.”