Departamentul de Stat din SUA a publicat amplu raport privind climatul investițional din România. Experții despre Ocean, în ”Declarația privind climatul investițional din România pentru anul 2025”, critică în termeni duri modul în care este deschisă România pentru investițiile străine. În speță, aceștia vorbesc despre problemele din justiție și lipsa de transparență în adoptarea legilor în țara noastră.
În raportul de peste 30 de pagini experții analizează mai multe domenii care ar putea avea impact în investițiile străine. O atenție deosebită este acordată legislației și modului în care funcționează instanțele judecătorești din România. Americanii nu se feresc să acuze România că „încalcă Legea Transparenței în mod frecvent”.
”Legislația română prevede consultarea părților interesate, inclusiv a sectorului privat, și o perioadă de 30 de zile pentru formularea de observații cu privire la legislația sau reglementările care afectează mediul de afaceri („Legea transparenței”). Cu toate acestea, observațiile publice nu sunt publicate. Termenele de consultare publică prevăzute de Legea transparenței nu sunt însoțite de sancțiuni sau penalități aplicabile, astfel încât autoritățile publice încalcă în mod regulat prevederile acesteia fără a suferi consecințe. Consultările publice și evaluările de impact rămân limitate, modificările legislative fiind adoptate în mod precipitat, în cadrul unor proceduri extraordinare.”
În raportul publicat de către partenerii americani este criticat și modul în care sunt adoptate modificările în Executiv. Lipsa transparenței este și aici o problemă.
Raportul CE privind semestrul european 2024 pentru România a remarcat că modificările frecvente ale cadrului fiscal și de reglementare ar putea frâna investițiile.
Unele proiecte de acte normative aflate în curs de examinare de către guvern sunt disponibile în limba română pe site-ul Secretariatului General al Guvernului. Cu toate acestea, punctele propuse pentru ședințele de cabinet nu sunt întotdeauna publicate în avans sau în întregime. În general, ordinea de zi a ședințelor de cabinet include linkuri către proiectele de acte normative (decizii guvernamentale, ordonanțe, ordonanțe de urgență sau memorandumuri) supuse deciziei guvernului, dar acest lucru nu se întâmplă întotdeauna.
Proiectele de lege aflate în curs de dezbatere în parlament sunt disponibile pe site-urile Camerei Deputaților (nu neapărat disponibile în afara României) și Senatului. Camera Deputaților este organul decizional în materie de legislație economică.
Lipsa de pregătire a judecătorilor din România în materie de comerț internațional este un alt semnal de alarmă pentru americani. Aceștia mai punctează și faptul că procesele durează foarte mult, iar în multe situații trebuie să apeleze la instanțe internaționale.
România recunoaște drepturile de proprietate și contractuale, dar aplicarea acestora prin intermediul procesului judiciar poate fi îndelungată, costisitoare și dificilă. Guvernul nu acordă întreprinderilor de stat un tratament preferențial. Companiile străine implicate în comerț sau investiții în România își exprimă adesea îngrijorarea cu privire la lipsa de expertiză a instanțelor române în materie comercială.
România nu are instanțe comerciale specializate, dar are instanțe civile specializate. Judecătorii au, în general, o experiență limitată în funcționarea economiei de piață, în metodele de afaceri internaționale, în drepturile de proprietate intelectuală sau în aplicarea legilor comerciale și de concurență din România. După cum se prevede în Constituție, sistemul judiciar este independent de puterea executivă și este considerat, în general, competent din punct de vedere procedural, echitabil și fiabil. Părțile afectate pot contesta reglementările și măsurile de executare în instanță. Astfel de contestații sunt judecate în sistemul judiciar național.
Incoerența și lipsa de previzibilitate în jurisprudența instanțelor sau în interpretarea legilor rămân o preocupare majoră pentru investitorii străini și interni, precum și pentru întreaga societate. Chiar și atunci când hotărârile judecătorești sunt favorabile, executarea acestora este incoerentă și poate duce la apeluri îndelungate. Neexecutarea hotărârilor judecătorești sau cazurile în care administrația publică contestă în mod nejustificat hotărârile judecătorești constituie obstacole în calea caracterului obligatoriu al hotărârilor judecătorești.