Un angajat din România lucrează 30% din timpul de muncă doar pentru a-şi achita taxele salariale. La fel se întâmplă şi în Cehia, dar polonezii şi slovacii lucrează mai puţin - cinci zile. Nivelul cel mai scăzut al taxelor este în Ucraina, unde salariaţii trebuie să muncească trei zile pentru a-şi acoperi dările.

Calculele iau în consideraţie contribuţiile sociale şi impozitul pe venit aplicate unui angajat cu 1000 de euro net pe lună. Specialiştii în salarizare spun că, deşi majoritatea angajaţilor îşi negociază salariile, foarte puţini sunt conştienţi că diferenţa dintre salariul brut şi cel net înseamnă timpul de lucru prestat pentru plata taxelor către stat.

„Restul de şase zile, contravaloarea acelor şase zile, se reflectă în taxe pe care compania le plăteşte către stat. În concluzie, tot angajatul munceşte şi suportă şi acele taxe”, arată Maria Cojocariu, consultant Accace România.

În privinţa contribuţiilor datorate de angajator, situaţia este mai echilibrată. În România, angajatorul plăteşte către stat contribuţii sociale de aproximativ 400 de euro. Nivelul taxelor este mai ridicat în Cehia - 500 de euro, arată studiul.

Potrivit acestuia, un nivel ridical al contribuţiilor sociale ar însemna, teoretic, beneficii ulterioare precum pensii ridicate sau servicii medicale mai bune în caz de şomaj. În România însă, numărul beneficiarilor este prea mare, iar fondurile colectate sunt prost gestionate. În prezent, aici sunt 4,3 milioane de salariaţi. Din estimările Consiliului Fiscal reiese că circa 1,5 milioane de persoane lucrau fără forme legale anul trecut.

Business Club