Steaua gigantică roșie Betelgeuse, una dintre cele mai luminoase stele din constelația Orion, a avut o erupție masivă, cum astronomii nu au mai văzut până acum, relatează CNN.
Betelgeuse a atras atenția pentru prima dată la sfârșitul anului 2019, când steaua, care strălucește ca o bijuterie roșie, și-a pierdut parțial luminozitatea. Supergiantul a continuat să se întunece în 2020.
Unii oameni de știință au speculat că steaua va exploda ca o supernovă și de atunci încearcă să afle ce s-a întâmplat cu ea.
Acum, astronomii au analizat datele de la Telescopul Spațial Hubble și de la alte observatoare astronomice și cred că steaua a avut o ejecție titanică a masei, pierzând o parte substanțială din suprafața sa vizibilă.
„Nu am mai văzut niciodată o ejecție uriașă de masă a suprafeței unei stele. A rămas ceva ce nu înțelegem bine”, a spua Andrea Dupree, astrofizician la Centrul de Astrofizică Harvard & Smithsonian din Cambridge, Massachusetts.
„Este un fenomen cu totul nou pe care îl putem observa direct și putem afla detaliile de suprafață cu Hubble. Urmărim evoluția stelară în timp real”, a adăugat ea.
Soarele nostru experimentează în mod regulat ejecții de masă coronală, prin care eliberează părți din atmosfera sa exterioară, cunoscută sub numele de coroană. Dacă aceste explozii solare lovesc Pământul, pot avea un impact asupra rețelelor de comunicații prin satelit și a rețelelor electrice.
Dar ejecția de masă de suprafață lui Betelgeuse a eliberat de peste 400 de miliarde de ori mai multă masă decât o ejecție tipică de masă coronală de la soare.
Studiul lui Betelgeuse și al comportamentului său neobișnuit a permis astronomilor să urmărească ceea ce se întâmplă spre finalul vieții unei stele.
Pe măsură ce Betelgeuse arde combustibilul din nucleul său, se umflă până la proporții masive, devenind o supergigantă roșie. Steaua masivă are 1,6 miliarde de kilometri în diametru.
În cele din urmă, steaua va exploda într-o supernovă, un eveniment care ar putea fi vizibil pentru scurt timp în timpul zilei pe Pământ. Până atunci, se confruntă cu astfel de ejecții de masă.
Dar nici chiar pierderea unei cantități semnificative din masa sa de suprafață nu este un semn că Betelgeuse este gata să explodeze, potrivit astronomilor.
Astronomi precum Dupree au studiat modul în care s-a comportat steaua înainte, în timpul și după erupție, în încercarea de a înțelege ce s-a întâmplat.
Oamenii de știință cred că masa ejectată a provenit din interiorul stelei, creând șocuri și pulsații care au declanșat o erupție și au dezlipit o bucată din învelișul exterior al stelei, numit fotosferă.
Bucata din fotosfera lui Betelgeuse, care cântărea de câteva ori mai mult decât luna, a fost eliberată în spațiu. Pe măsură ce masa s-a răcit, a format un nor mare de praf care a blocat lumina stelei, văzută de pe Pământ.
Betelgeuse este una dintre cele mai strălucitoare stele vizibile de pe Terra, așa că scăderea luminozității sale, care a durat câteva luni, a fost vizibilă atât la observatoarele astronomice, cât și cu telescoapele pentru amatori.
Astronomii au măsurat ritmul lui Betelgeuse timp de 200 de ani. Pulsul acestei stele este în esență un ciclu de estompare și iluminare care durează 400 de zile. Acel puls a încetat deocamdată - o dovadă a cât de mare a fost erupția.
Datele telescopului Hubble arată că stratul exterior al stelei a revenit la normal, dar suprafața sa rămâne elastică în timp ce fotosfera se reconstruiește.