Un spital început în anii '90 așteaptă, la 30 de ani distanță, bani să fie terminat. A fost pasat în acte de la o instituție la alta și la final nimeni nu a fost în stare să termine clădirea. La marginea Timișoarei, un imobil mastodont, părăsit, ar fi trebuit să devină spital municipal, iar ulterior institut oncologic. Nu este nici una, nici alta, iar pacienții ajung în aceleași spitale vechi, în care spun că nu se mai simt în siguranță. România este țara în care, după Revoluție, statul a reușit să construiască doar două spitale noi. Întreaga poveste o aflați într-un nou material din campania Digi24 „Pacient în România”.
Clădirea are în acest moment șase etaje. Este păzită 24 de ore din 24 de un paznic și de mai mulți câini. Fiind însă o clădire abandonată, vegetația aproape că a acoperit cel puțin o parte din ea.
Construcția spitalului a fost începută în 1994, de către Ministerul Sănătății. Patru ani mai târziu, lucrările au fost sistate din lipsă de bani. În 2003, clădirea a fost transferată la Primăria Timișoara, în speranța că vor fi găsite fonduri printr-un parteneriat public-privat. Nu s-a întâmplat, iar în 2011, clădirea s-a întors la Ministerul Sănătății.
„Este evident că ceea ce vedeți în spatele meu n-are cum să fie o construcție extrem de fiabilă și de potentă din punct de vedere al rezistenței. Undeva, de la începutul anilor 2000 e în stare de conservare”, spune Flavius Cioca, fost director DSP Timiș.
Dacă inițial aici ar fi trebuit să fie noul Spital Municipal Timișoara, acum Ministerul Sănătății vrea să-l transforme în Institut Onologic, de care pacienții din zona de vest a țării au atâta nevoie.
„Există și o hotărâre de guvern care asigură finanțare multianuală pentru acest institut”, menționează Flavius Cioca.
Banii nu sunt însă pentru construcția efectivă a spitalului, ci doar pentru studii de fezabilitate și pază, pentru care Ministerul Sănătății a cheltuit în ultimii 11 ani peste 400 de mii de euro.
Ultimul studiu de fezabilitate arată că o parte din această cladire va trebui dărâmată și mai mult decât atât, tavanele sunt construite mult prea jos.
Șansa ca această clădire să devină în cele din urmă un spital este să fie cuprinsă în lista celor 25 de obiective care vor fi construite cu bani din PNRR.
Până atunci, medicii și mai ales pacienții se vor chinui în spitale vechi și fără aparatură modernă, în condițiile în care zona de vest are cele mai multe cazuri noi de cancer: anual, aproape 3.000.
„Incidența e mai mare în vestul țării și spunem că e datorată această incidența mai mare faptului că e o populație mai îmbătrânită”, spune profesorul Șerban Negru, medic oncolog.
Sanda este una dintre miile de paciente oncologice din vestul țării care se luptă să beneficieze de tratamentul vital în condiții decente. Este din Arad și prima experiență a fost cu spitalul de acolo.
„Nu m-am simțit în siguranță în acel spital. Nu m-am simțit în siguranță niciun moment. Prima impresie: nu era curățenie. A doua impresie: foarte multă lume, un timp acordat pacientului foarte scurt. Când ai ajuns pe scaun, ești un pacient părăsit”, povestește Sanda.
„Clădirea în care funcționează secția clinică Oncologie medicală a fost construită la începutul anilor 1900, mai precis în anul 1905, este o clădire veche. Se pote face lucrări minime de igienizare, de reparații. În următoarele luni secția clinică Oncologie se va mută la casă nouă”, dă asigurări Simina Roz, purtătoare de cuvânt a Spitalului Județean Arad.
De la Arad, Sanda a ajuns la un spital din Timișoara, dar nu la unul de stat, ci al unui ONG, unde merge de două ori pe lună.
„Nu m-aș întoarce pentru nimic în lume acolo, deși mi-ar fi fost mai ușor. Nu mă susținea nici mental, nu te susține un loc în care nu ai nimic. Speranța moare la intrarea în spital”, mărturisește Sanda.
În durerosul și lungul drum pe care pacienții pornesc pentru a-și găsi tratamentul de care au nevoie, spitalele de stat sunt o opțiune doar când bolnavii n-au bani să meargă la privat. Sanda a avut șansa de a ajunge la spitalul unui ONG, altfel ar fi trebuit să fie tratată la secția de oncologie de la Timișoara, care i-ar fi oferit aceeași nesiguranță pe care a simțit-o la spitalul din Arad.
„Sunt încă neajunsuri, saloanele nu au grupuri sanitare proprii, sunt din păcate aspecte arhitecturale cărora nu avem ce să le facem practic. Ar fi nevoie de o clădire complet nouă, dacă nu chiar de un institut oncologic de care se tot vorbește de multă vreme”, recunoaște Petra Curescu - medic oncolog la Spitalul Municipal Timișoara.
„Pe din afară arată un pic mai... clădirea. Când am venit cu cineva zice: Aici îi?! Da, aici!”, povestește o pacientă de 55 de ani din Timișoara.
„Partea cea mai nedreaptă, cea mai injustă din toată această ecuație e că pacienții din zonele cele mai sărace, pacienții cei mai amărâți, până la urmă, din cauza situației, au de plătit cel mai mult”, conchide medicul oncolog Petra Curescu.
În România, în 2020, au fost 100.000 de cazuri de cancer și peste 50.000 de decese.