Schimbările climatice și gestionarea proastă a rețelei hidrografice au dus la dispariția mai multor surse de apă potabilă din Orientul Mijlociu și nu numai, dar guvernul israelian speră că a găsit soluția, scrie CNN. Autoritățile plănuiesc să pompeze apă din Marea Mediterană, să o desalinizeze și să o trimită în partea cealaltă a țării pentru a umple Marea Galileei atunci când este nevoie și pentru a o salva de la soarta altor lacuri din regiune care între timp au secat.

În ciuda numelui, Marea Galileei din nordul Israelului este de fapt un lac de apă dulce și a reprezentat o sursă de viață de mai multe milenii. Chiar și în ziua de azi lacul este folosit pentru irigarea viilor și a fermelor în care se cultivă, printre altele, legume verzi, grâu și mandarine. 

Siturile arheologice, precum cel de la Betsaida, izvoarele calde și cărările de drumeții atrag turiștii și susțin traiul comunităților locale.

Dar acest loc de pelerinaj unde, potrivit Noului Testament, Isus a făcut mai multe minuni se confruntă cu un viitor nesigur. Criza climatică face ca nivelul apei lacului să fluctueze foarte mult. În prezent, lacul pare să fie destul de plin, dar cu doar cinci ani în urmă, a atins un nou record negativ.

Implementarea planului marchează o schimbare dramatică în istoria Mării Galileei, numită Kinneret în ebraică, care până acum a fost folosită pentru a satisface aproape tot necesarul de apă potabilă al Israelului. Acum, pentru prima oară, apa va curge în direcția opusă.

Fiind o țară care mereu s-a confruntat cu lipsa apei, Israelul a început să scoată apă din Marea Mediterană acum două decenii și să o trateze printr-un proces numit „osmoză inversă”, care presupune eliminarea sării din apă pentru a o face potabilă. Foto: Profimedia Images Deschide galeria foto

Israelul are o experiență vastă în procesul de desalinizare. Fiind o țară care mereu s-a confruntat cu lipsa apei, a început să scoată apă din Marea Mediterană acum două decenii și să o trateze printr-un proces numit „osmoză inversă”, care presupune eliminarea sării din apă pentru a o face potabilă.

Acesta este un proces care în alte părți ale lumii, precum California, a fost folosit pe timp de secetă, însă în Israel el face parte din viața de zi cu zi. Cinci centre de desalinizare construite de-a lungul coastei Mării Mediterane produc aproape toată apa care curge la robinetele celor 9,2 milioane de locuitori ai țării.

Una dintre probleme este că aceste centre funcționează de obicei pe bază de gaze naturale, un combustibil fosil care contribuie prin arderea sa la criza climatică, si astfel la temperaturile extreme care reprezintă cauza principală a problemei secării lacurilor.

În timp, însă, pe măsură ce sursele de energie poluante sunt înlocuite cu cele de „energie verde”, soluția Israelului ar putea deveni mult mai atractivă.

Noul proiect pare puțin dezamăgitor la prima vedere – o conductă cu lățimea de 1,6 metri întinsă pe o lungime de 31 de kilomteri – dar este primul de acest gen. Va transporta apa desalinizată și o va pompa prin izvorul Tsalmon care alimentează lacul.

În afară de valoarea sa pentru piața internă, proiectul are și implicații internaționale. Israelul are o înțelegere mai veche cu Iordan să îi vândă zeci de milioane de metri cubi de apă în fiecare an.

Cele două țări au semnat în 2021 un nou acord prin care Iordanul va primi 200 de milioane de metri cubi de apă desalinizată pe an de la Israel, reprezentând 20% din necesarul de apă al țării, la schimb pentru energie solară care va ajuta la alimentarea rețelei electrice israeliene.

Mai multe companii din Emiratele Arabe Unite vor construi 600 de centrale de producere a energiei solare în Iordan.

De partea cealaltă, Noam Ben Shoa, inginerul-șef al companiei naționale de apă din Israel a spus că noua conductă de 264 de milioane de dolari va deveni funcțională în câteva luni și va avea o capacitate de transport de 120 de milioane de metri cubi de apă pe an.

„Unicitatea acestui proiect este că ne permite flexibilitate aprope infinită”, a spus Ben Shoa. „Putem să luăm apa de acolo de unde este disponibilă și să o captăm și transportăm acolo unde este nevoie: în centrele urbane și în folosul agriculturii și al industriei”.

Cercetătorii au analizat evoluția schimbărilor climatice și au luat în considerare ce se va întâmpla cu apa de ploaie din zonele afectate și cu creșterea populației și a consumului de apă și „au realizat că în 30 sau 40 de ani, vom avea o problemă serioasă în controlarea nivelului apei din lac și în menținerea calității apei dacă nu se face nimic”, a explicat șeful Laboratorului Limnologic Kinneret, Gideon Gal.

Cu toate că experimentele au arătat că apa desalinizată nu este întocmai identică cu apa naturală a lacului, impactul asupra speciilor care trăiesc în Mareea Galileei nu va fi unul uriaș.

Mai mult, potrivit lui Gal, s-ar putea ca apa adusă din Marea Mediterană să ajute la combaterea efectelor schimbărilor climatice pentru că va accelera procesul de circulație a apei și va preveni astfel dezvoltarea bacteriilor și creșterea temperaturii apei.

Chiar și cu toate posibilele beneficii, Gal spera ca Marea Galileei să nu aibă nevoie de intervenția omului, „dar date fiind lucrurile pe care le cunoaștem despre schimbprile climatice și ceea ce se va întâmpla cu lacul, riscul introducerii apei desalinizate este un risc pe care merită să ni-l asumăm.”