De la Neanderthalieni până la curțile regale, istoria pare plină de exemple cu femei care își părăsesc casele pentru a se alătura familiilor bărbaților, scrie The Guardian. Cu toate acestea, analiza unor eşantioane de ADN vechi de 2.000 de ani a dezvăluit existenţa unor societăţi celtice organizate în jurul femeilor în Marea Britanie în perioada Epocii Fierului, informaţie care confirmă relatările unor istorici din Imperiul Roman. Astfel, studiul evidențiază rolul femeilor de atunci și contrazice presupunerea că majoritatea societăților erau patriarhale.

Oamenii de știință care au studiat ADN al unor indivizi din Epoca Fierului din Marea Britanie și au găsit dovezi conform cărora bărbații se mutau pentru a se alătura familiilor soțiilor.

Dr. Lara Cassidy, autoarea principală a cercetării de la Trinity College Dublin, a declarat că descoperirile contrazic presupunerea conform căreia majoritatea societăților erau patriarhale, în care bărbații rămâneau pe loc.

„Există posibilitatea ca, în anumite perioade, matriarhatul să fi fost mult mai comun, iar acest lucru are efecte importante asupra modului în care privim femeile din trecut și rolurile și influențele lor în societate”, a explicat ea.

„Avem încă un obicei regretabil de a privi femeile din trecut doar în sfera domestică, fără multă autonomie, iar astfel de studii evidențiază că acest lucru nu este deloc adevărat. În multe societăți, atât din prezent, cât și din trecut, femeile aveau o influență și o putere considerabilă, iar acest lucru trebuie amintit”, a adăugat Cassidy.

Scriind în revista Nature, arheologii au raportat cum au studiat genomurile a peste 50 de indivizi îngropați într-un grup de cimitire din Dorset. Majoritatea acestor indivizi erau asociați cu tribul Durotriges, un grup celtic care a ocupat coasta central-sudică a Britaniei din aproximativ 100 î.Hr. până în anul 100 d.Hr.

Aceste situri au atras anterior interesul experților, nu doar pentru că mormintele din Epoca Fierului sunt rare, ci și pentru că femeile erau adesea îngropate cu obiecte valoroase mai frecvent decât bărbații.

„Acest lucru sugerează că nu exista o mare diferență de statut între bărbați și femei sau poate chiar că femeile aveau morminte de statut mai înalt. Cum se traduce acest lucru în rolul femeilor în societate este greu de spus. De aceea, datele genetice adaugă o dimensiune importantă”, a mai spus Cassidy.

Cassidy și colegii săi au analizat ADN și ADN mitocondrial – material genetic din „centralele energetice” ale celulelor – dezvăluind că majoritatea indivizilor erau înrudiți între ei. În mod crucial, mulți aveau același ADN mitocondrial – material genetic care se transmite doar de la mame la urmașii lor. „Toți erau descendenți pe linie feminină, ai aceleași femei”, a precizat Cassidy.

Echipa susține că aceste dovezi genetice și modelele utilizate sugerează că această comunitate era matriarhală. De asemenea, femeile rămâneau pe loc, iar bărbații se mutau în grup pentru a se alătura soțiilor lor.

Concluzia a fost susținută de diversitatea considerabilă a cromozomului Y la bărbați, care arătau niveluri semnificativ mai mici de rudenie genetică față de alți indivizi, precum și de faptul că bărbații aveau mai des ADN mitocondrial diferit față de cel larg răspândit.

Structurile sociale ale comunităţilor care populau Marea Britanie la începutul erei noastre sunt încă puţin cunoscute, mai relatează AFP preluată de Agerpres. O sursă importantă despre acestea provine de la istoricii romani, precum Tacitus şi Dion Cassius, care, în relatările lor despre cucerirea insulei (44 d.Hr. – 84 d.Hr.), menţionau mai multe femei care ocupau posturi de conducere.

Este şi cazul reginei Cartimandua, care a domnit timp de 30 de ani asupra tribului briganzilor, în nordul Angliei actuale, în secolul I d.Hr. Sau cel al Boadiceei, care a declanşat o răscoală împotriva ocupaţiei romane, jefuind şi incendiind mai multe oraşe, inclusiv Londinium, care a devenit ulterior Londra.

În „Comentarii despre războiul cu galii”, redactate cu peste un secol mai devreme, Iulius Caesar dezvăluia că femeile celte participau la chestiunile publice, exercitau o influenţă politică şi practicau poliandria. „Când romanii au ajuns acolo, au fost uimiţi să găsească femei care ocupau poziţii de putere”, însă acele relatări „nu sunt întotdeauna considerate ca fiind fiabile”, a reamintit într-un comunicat Miles Russell, coautor al studiului publicat miercuri în revista Nature.

„A fost sugerat că romanii exagerau libertăţile de care se bucurau femeile britanice pentru a descrie astfel o societate neîmblânzită. Însă arheologia, precum şi genetica de acum înainte, arată că femeile erau influente în numeroase sfere ale vieţii din perioada Epocii Fierului. Este chiar posibil ca descendenţa maternă să fi fost principalul motor al identităţilor de grup”, a subliniat el.

În acest studiu, cercetătorii au extras peste 50 de genomuri străvechi dintr-un ansamblu de situri funerare situate în apropierea satului Winterborne Kingston din sudul Angliei, utilizate înainte şi după cucerirea romană. Cimitirele din Epoca Fierului care conţin morminte bine conservate sunt rare în Marea Britanie, probabil pentru că defuncţii erau cel mai adesea „incineraţi, expuşi sau depuşi în zone umede”, potrivit unei teorii avansate de autorii studiului.