Deschiderea de noi ambasade în Nepal, Bangladesh şi Sri Lanka, sprijinirea firmelor de recrutare a forţei de muncă, întărirea cadrului de politici pentru protejarea drepturilor muncitorilor imigranţi sunt câteva dintre propunerile avansate într-o scrisoare adresată, vineri, preşedintelui Nicuşor Dan şi ministrului Afacerilor Externe, Oana Ţoiu, de către un grup de peste 20 de asociaţii ale societăţii civile cu activitate în domeniul drepturilor omului şi serviciilor sociale.
„Organizaţiile semnatare, cu activitate în domeniile drepturilor omului şi serviciilor sociale, vă scriu pentru a vă atrage atenţia asupra problematicii reprezentării diplomatice a României în ţările sursă pentru muncitori imigranţi. România se confruntă de mai mulţi ani cu deficit de forţă de muncă, cu precădere în sectoare precum producţia, construcţiile, comerţul, HoReCa şi serviciile administrative şi de suport. În acest context, ţara noastră alocă cote crescute de vize de imigrare pentru muncă cetăţenilor din ţări terţe. Contingentul anual de avize pentru lucrători străini nou-admişi pe piaţa forţei de muncă a crescut de cinci ori din 2021 până în prezent, fiind situat în ultimii doi ani la 100.000 şi bazat pe cererile concrete din partea angajatorilor români”, se arată în scrisoare, potrivit Agerpres.
Potrivit documentului citat, „România nu a dezvoltat însă şi relaţiile diplomatice, consulare şi/sau înţelegerile bilaterale cu principalele ţări sursă pentru această forţă de muncă, inclusiv prin prezenţa unor ataşaţi pentru muncă”.
Asociaţiile semnatare ale scrisorii prezintă situaţia la jumătatea anului 2025 în ordinea numărului de muncitori autorizaţi, primele ţări fiind Nepal, Sri Lanka, India, Bangladesh şi Turcia (fără a include Republica Moldova, care are o situaţie specială).
Potrivit scrisorii, alte ţări sursă de forţă de muncă în care România are o prezenţă limitată şi/sau insuficientă sunt: Etiopia, Filipine, Egipt, Maroc, Tunisia. „Trebuie precizat că, în general, există o simetrie a reprezentării. Prin urmare, nici ţările respective nu au o prezenţă diplomatică în România”, menţionează sursa citată.
„Aşa cum se poate observa, România este insuficient reprezentată în principalele ţări sursă, în special cele din zona geografică cunoscută sub numele de subcontinentul indian, de unde provin aproape 80% din muncitorii imigranţi din ţări terţe. Situaţia se repetă şi în alte ţări din Asia de Sud-Est. Această absenţă are consecinţe negative importante pe trei paliere: riscuri privind securitatea, infracţionalitatea şi traficul de persoane; nerespectarea drepturilor fundamentale ale imigranţilor şi costuri ridicate pentru mediul de afaceri din România”, susţin semnatarii documentului.
Potrivit societăţii civile, „aceste probleme se vor acutiza în anii următori, în condiţiile în care toate predicţiile economice arată că deficitul de forţă de muncă va creşte”.
„Pentru a răspunde pro-activ, România are la îndemână instrumentul diplomaţiei şi poate învăţa din exemplele ţărilor membre UE, inclusiv din acordurile încheiate chiar de ţara noastră, înainte de aderarea la Uniune, cu ţările în care românii emigrau pentru muncă”, se mai menţionează în scrisoare.
Se solicită analizarea cu celeritate a necesităţii unor demersuri concrete pentru a întări prezenţa diplomatică a României în ţările sursă de forţă de muncă, incluzând: deschiderea de noi ambasade în ţări precum Nepal, Bangladesh, Sri Lanka, cu atribuţii concrete în domeniul forţei de muncă; iniţierea consultărilor cu alte state membre UE, care primesc forţă de muncă din aceleaşi ţări, pentru a găsi cele mai eficiente forme de reprezentare comună; desemnarea unor ataşaţi pe probleme de forţă de muncă şi sociale în actualele şi noile ambasade, cu scopul facilitării recrutării corecte a persoanelor ce doresc să muncească în România; iniţierea demersurilor pentru încheierea unor acorduri bilaterale cu ţările sursă de forţă de muncă, în acest domeniu; implicarea activă a instituţiilor din domeniul muncii în sprijinirea demersurilor firmelor de recrutare; dialog structurat permanent cu sindicatele, patronatele şi organizaţiile de drepturile omului, pentru întărirea cadrului de politici şi legislativ pentru protejarea drepturilor fundamentale ale muncitorilor imigranţi.
Printre semnatarii scrisorii se numără: Asociaţia ActiveWatch, Asociaţia Respiro Human Rights Research Centre, Centrul de Resurse Juridice, Centrul pentru Inovare Publică, Centrul pentru Studiul Comparat al Migraţiei, Centrul pentru Resurse Civice, CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, Confederaţia Caritas România, Consiliul Naţional Român pentru Refugiaţi, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile.