Când Giulia Manca a călătorit în 2011 la Pianosa, o insulă italiană care a funcționat odată ca o închisoare, femeia se gândea că își va petrece timpul relaxându-se la soare și că, la finalul sejurului, se va întoarce acasă. Dar, nici după 12 ani de când s-a cazat la Hotelul Milena, care este îngrijit de infractori plasați sub probațiune, Manca nu a mai plecat de pe insula poreclită Alcatrazul din Marea Tireniană, scrie CNN.

Acum, ea este singura femeie care trăiește în satul fantomă din Pianosa, ce face parte din Arhipelagul Toscan, și este atât managerul hotelului, cât și supraveghetorul programului de reabilitare de pe insulă.

Programul pentru deținuți este organizat de Arnera, un ONG care are misiunea socială de a ajuta oamenii vulnerabili, precum pușcăriașii, să se reintegreze în societate, și de autoritățile care se ocupă de administrația penitenciarelor din Toscana.

„Am stat o săptămână la hotel și nu am mai vrut să plec”, a spus Manca pentru CNN. „A fost o vacanță unică și proiectul de reabilitare mă fascinează, cum acești deținuți primeau o doua șansă în viață.”

„M-am îndrăgostit de Pianosa. Liniștea sa, marea paradiziacă de un turcoaz limpede, nopțile calme pline de stele”, a povestit Manca.

Cândva supranumită Insula Diavolului, Pianosa, aflată între Corsica și Italia continentală, este acum un refugiu îndrăgit pentru plajele sale frumoase și vegetația verde bogată.

Manca este unul dintr-un total de doi locuitori permanenți ai insulei, vecinul ei fiind un paznic de închisoare. Împreună cu ei sunt și 10 bărbați condamnați la închisoare, care lucrează ca bucătari, grădinari, ospătari, curățători de plajă și spălători de vase la Hotelul Milena, singurul loc de cazare de pe insulă.

Manca stătuse doar câteva zile la hotel când a fost informată de managerul de atunci că locul are probleme financiare și riscă să se închidă.

Dacă s-ar fi întâmplat asta, deținuții ar fi trebuit transferați înapoi la închisoare. „Am simțit că trebuie să fac ceva să îi ajut ori altfel aveau să se întoarcă după gratii, în celule mici fără nicio șansă la un nou început și să învețe să muncească ceva ce poate să le fie de folos atunci când sunt eliberați”, a spus Manca, care până la acea vreme lucrase ca agent de turism.

Manca, originară din Toscana, a decis să rămână pe insulă și să preia atribuțiile managerului de hotel. Ea a spus că, inițial, a lucrat gratis și s-a folosit de abilitățile sale de management ca să salveze hotelul de la dezastru.

În doar câțiva ani, Manca a reușit să schimbe complet situația, iar acum Hotelul Milena a devenit un loc popular pentru organizarea de nunți și petreceri de serbare a zilei de naștere. Invitații sunt atrași de acest loc parțial datorită staff-ului neconvențional.

Aflată aproape de Gorgona, o altă insulă transformată în închisoare, complexul penitenciar din Pianosa a fost construit în secolul al XVIII-lea pentru a ține aici infractori, bandiți și revoluționari.

Insula a fost o închisoare de maximă securitate până în 1998, atunci când penitenciarul a fost desființat. Puținii locuitori ai insulei au părăsit Pianosa, care a rămas goală timp de mai mulți ani.

Pentru a fi admiși în programul de reabilitare de la Hotelul Milena, aplicanții trebuie să își fi ispășit deja cel puțin o treime din pedeapsă și să fie supuși unei serii de evaluări psihologice și sociale.

Cu toate că a fost mereu în preajma unor deținuți, care au fost condamnați pentru fapte mult mai grave decât „furtul de margarete”, după cum a spus chiar Manca, aceasta nu s-a simțit niciodată incomfortabil pe insula pe care o consideră un fel de refugiu.

„Cred în puterea iertării păcatelor și că până și infractorii ar trebui să primească o a doua șansă, nu ar trebui să putrezească în spatele gratiilor ci [ar trebui] să se implice activ în munci de reabilitare”, a spus Manca. „Îmi place să îi văd că se întorc la viață prin muncă.”

Poreclită „Regina din Pianosa”, Manca a recunoscut că serviciul ei a ridicat multe semne de întrebare printre prietenii ei și persoanele dragi din cauza presupusului risc la care se expune fiind singura femeie care locuiește izolată alături de un grup de deținuți.

„Oamenii mi-au tot spus că sunt nebună să accept așa o slujbă”, a povestit Manca. „Să fii singura femeie care lucrează și trăiește alături de bărbați infractori care nu au fost acuzați de infracțiuni minore.”

„Dar nu m-am simțit speriată sau îngrijorată niciodată. Nici nu m-am gândit la așa ceva. Mă simt mai sigură cu ei aici decât înapoi în oraș cu toți nebunii care se învârt pe acolo, nici nu știi peste cine poți să dai.”

Spre deosebire de Gorgona, unde deținuții trebuie să se întoarcă în celule la terminarea programului zilnic de lucru, cei din Pianosa au voie să se plimbe liberi.

Condamnații primesc un salariu lunar pentru munca pe care o prestează la hotel și locuiesc în fosta închisoare care a fost reamenajată în garsoniere confortabile cu o sală de sport, un televizor, o bucătărie și băi private.

Deținuții primesc telefoane mobile ca să păstreze legătura cu familia.

Pianosa este cu siguranță un loc mult mai atractiv decât închisorile din Italia, unde rata sinuciderilor este de trei ori mai mare decât a fost în anii '60, iar 75% dintre infractorii care își ispășesc pedeapsa devin recidiviști, potrivit unui raport din 2020 întocmit de Consiliul Europei. În același timp, procentul de deținuți care au lucrat pe insulă și care comit din nou infracțiuni după terminarea programului de reabilitare este de doar 0,01%.

Manca este foarte mândră de rolul pe care îl joacă în acest proces și spune că până și cei care aveau dubii inițial în legătură cu decizia ei de a rămâne în Pianosa și-au schimbat între timp părerea.

„Chiar și fiica mea, Yolanda, care, copil fiind, era sceptică în privința jobului meu, a ajuns să aprecieze insula și să înțeleagă importanța a ceea ce fac și îmi spune acum că sunt o persoană norocoasă”, a povestit Manca.