A trecut un an de când talibanii au revenit la putere în Afganistan. Haosul care a urmat a transmis unde de șoc în întreaga lume. Aeroportul din Kabul s-a umplut de oameni care încercau să fugă. Într-un act de disperare, unii s-au agățat chiar de avioane. Au avut puțin timp de scăpare, în timp ce aeronavele decolau către țări occidentale. De atunci, talibanii conduc țara cu o mână de fier.

Viața pentru mulți afgani este acum o luptă pentru supraviețuire. E sărăcie peste tot, iar sistemul medical a ajuns în pragul colapsului. Este o situație grea și pentru copiii bolnavi și răniți, precum Abdul. Are 11 ani, și-a pierdut ambele mâini și este ajutat de organizația Peacevillage Internațional. Agenția îi aduce pe copiii care au nevoie de îngrijiri medicale la Oberhausen, în Germania. Urmăriți un reportaj marca „Focus Europa”, un proiect Digi24 şi Deutsche Welle. Emisiunea e difuzată sâmbăta la ora 00:30 și în reluare de la ora 19:30.

Speră că vor fi tratați în Germania, de aceea sute de părinți afgani și-au adus copiii la Kabul. Printre ei sunt Abdul, în vârstă de 11 ani, și tatăl lui. Abdul și-a pierdut ambele mâini într-un atac cu bombă și nu mai vede aproape deloc cu ochiul stâng.

Organizația germană Peacevillage International este singura lui șansă de a primi un tratament medical adecvat.

„Am fost la mai multe spitale, dar degeaba, de aceea sunt aici - pentru că am nevoie de ajutor”, spune Abdul, cu maturitatea copilului trecut prin suferință.

Asistenta socială Claudia Peppmüller zboară în Afganistan de ani buni. Ea și echipa sa transportă în Germania copii grav răniți precum Abdul, ca să fie tratați. De când talibanii au preluat puterea în 2021, a văzut cât de mult s-au înrăutățit lucrurile.

„În tot timpul petrecut aici, nu au fost niciodată atât de multe familii care ne-au cerut ajutorul. Au venit peste 2.200. E greu să-i refuzi pe copii, pentru că nu știi dacă cei refuzați vor mai supraviețui jumătate de an, mai ales în cazul infecțiilor osoase”, spune Claudia Peppmüller, asistentă socială.

Economia Afganistanului s-a prăbușit. Oamenii mor de foame, iar mulți medici calificați au părăsit țara, la fel și multe organizații umanitare.

„Am început să primim din nou copii cu răni netratate, care nu au primit niciun fel de medicament. Am văzut copii răniți grav care nu primiseră nimic împotriva durerii, care nu fuseseră bandajați - în Germania ar fi fost internați la Terapie Intensivă, dar ei stăteau doar întinși așa, pe pat”, povestește Claudia Peppmüller.

Înainte de a-i putea ajuta pe copii, Claudia Peppmüller și colegii săi au nevoie de cooperarea talibanilor. Fără permisiunea lor și pașapoarte valabile, micuții nu pot părăsi țara.

„În acest moment, talibanii - sau colaboratori de-ai lor - sunt angajați în fiecare departament. Am avut niște experiențe neașteptat de bune, am fost uimiți când ne-au cerut ajutorul”, mărturisește Claudia Peppmüller.

De aproximativ 40 de ani, această organizație a transportat în Germania, cu zboruri charter, copii grav bolnavi și răniți - către o țară străină, departe de familiile lor.

L-am întâlnit pe Abdul după câteva luni, în Satul Păcii din Oberhausen. Locuiește aici împreună cu alți copii grav răniți, aduși din zone de conflict din întreaga lume. Este o comunitate formată ad-hoc, atât timp cât durează operația și recuperarea.

O asistentă medicală verifică progresul lui Abdul și explică tratamentul pe care-l primește.

„Când a venit la noi în urmă cu câteva luni, încă mai avea o rană aici, în zona pieptului. Am reușit să scoatem câteva șrapnele. Odată ce le-am îndepărtat, rana s-a închis destul de frumos. Abdul mai are de făcut o operație. Trebuie separat cubitusul de radius, pentru ca antebrațul să capete o formă normală. În acest fel va putea, de exemplu, să apuce un stilou”, explică Isabelle Buchczik, asistentă medicală.

Abdul știe că datorită operației va putea avea o nouă viață.

„Nu mi-e frică. Sunt fericit că mă operează, nu mi-e teamă deloc”, spune băiatul de 11 ani.

Joaca îi ajută pe copiii de la Peacevillage International să uite pe moment de durerea lor, de război și de lipsa familiilor. Aici, toată lumea devine o echipă, cel puțin pentru o vreme. Și contribuie fiecare cu propria experiență.

„E uimitor cum în fiecare zi, acești copii îmi demonstrează că viața merită trăită. Îmi arată cum să trăiești clipa, asta învață în țările lor. Nu sunt ca noi, noi avem tendința de a ne planifica viața până la pensie. Dar ei vă vor învăța să vă gândiți la ziua de azi sau cel mult la cea de mâine. Pur și simplu să te bucuri de viața pe care o ai”, spune Claudia Peppmüller, asistentă socială.

Abdul nu știe când se va putea întoarce în Afganistan. Dar de-abia așteaptă să-i arate tatălui său toate lucrurile pe care le poate face din nou.