În fiecare an, pe 27 octombrie, credincioșii ortodocși din întreaga țară îl sărbătoresc pe Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureștiului. Sărbătoarea a devenit un simbol al credinței, iar pelerinajul la racla cu sfintele sale moaște de la Catedrala Patriarhală rămâne una dintre cele mai impresionante și emoționante manifestări religioase din România.

În acest an, alături de moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, în Baldachinul Sfinților de pe Dealul Patriarhiei sunt așezate spre închinare și moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, ale Sfinților Împărați Constantin și Elena, ale Sfântului Ierarh Nectarie Taumaturgul și ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț.

Sfântul Dimitrie cel Nou s-a născut în timpul împăraților vlaho-bulgari Petru și Asan (secolul al XIII-lea), într-un sat de pe malul bulgăresc al Dunării, numit Basarabov, aflat în apropiere de actualul oraș Ruse, Bulgaria. Provenea dintr-o familie de oameni simpli, dar credincioși, și a ales din tinerețe calea smereniei și a rugăciunii. A trăit ca sihastru (pustnic) într-o peșteră din apropierea satului său, ducând o viață de post și rugăciune continuă.

Nu sunt cunoscute prea multe detalii din timpul vieții sale. Se cunoaște faptul că a îmbrăcat haina monahală la o mănăstire care era înăuntrul unei peșteri, situată nu departe de satul său. Potrivit scrierilor vechi, simțindu-și sfârșitul, înainte de a muri, Sfântul Dimitrie și-a așezat trupul între două lespezi de piatră, în albia râului Lom, unde a rămas ascuns timp de secole. Trupul său a fost descoperit în chip minunat, în jurul anului 1685, când o fetiță bolnavă ar fi avut o vedenie care a condus localnicii la locul în care se aflau moaștele sale. Trupul său s-a dovedit a fi neputrezit și răspândea bună mireasmă, semn al sfințeniei.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, nu trebuie confundat cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, de la Basarabov, deși datele de prăznuire lor sunt apropiate în calendarul ortodox.

Între anii 1768-1774, în timpul războiului ruso-turc, generalul rus Petru Saltîkov a vrut să ducă moaștele Sfântului Dimitrie în Rusia. Însă mitropolitul Grigorie al II-lea al Țării Românești a intervenit, iar moaștele au fost aduse la București, pentru a fi ocrotite de distrugerile războiului. De atunci, ele se află la Catedrala Patriarhală, devenind un simbol al credinței și speranței pentru locuitorii Capitalei.

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou a fost proclamat Ocrotitor al Bucureștilor în anul 1792, în timpul păstoririi Mitropolitului Filaret al II-lea (1792–1793). Datorită cinstirii sale, Patriarhul Justinian Marina (al treilea patriarh al bisericii ortodoxe române) a propus Sfântului Sinod generalizarea cultului său în biserica ortodoxă română. Astfel, în anul 1955, Sfântul Dimitrie cel Nou a fost oficial canonizat.

Atât biserica ortodoxă română, cât și biserica ortodoxă bulgară îl prăznuiesc la data de 27 octombrie. Cu acest prilej, la Catedrala Patriarhală din București, racla cu sfintele sale moaște este așezată spre închinare credincioșilor pe Dealul Mitropoliei, sub un baldachin împodobit cu flori, într-o atmosferă de profundă evlavie și rugăciune.

Cel mai important moment al sărbătorii îl reprezintă pelerinajul la racla cu sfintele moaște, așezată în baldachin pe Dealul Mitropoliei. Mii de credincioși, veniți din toate colțurile țării, stau la rând ore întregi pentru a se închina și a cere ajutorul Sfântului. Participarea credincioșilor la hramul Sfântului Dimitrie este o datorie sufletească și o formă de mulțumire pentru binefacerile primite. Pelerinajul din acest an, organizat de Patriarhia Română și Arhiepiscopia Bucureștilor, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, se desfășoară în perioada 19-29 octombrie.

Tradiția spune că este bine ca în această zi să se facă milostenie - să se împartă mâncare de post, colaci, mere, nuci, vin și alte roade ale toamnei celor nevoiași. În unele sate, femeile pregătesc plăcinte cu dovleac sau pâine caldă, pe care le oferă în amintirea celor adormiți.

Conform tradiției populare, în ziua Sfântului Dimitrie cel Nou nu se lucrează, pentru ca binecuvântarea Sfântului să rămână asupra casei și a gospodăriei, iar animalele să fie ferite de boli și necazuri. Este o zi dedicată odihnei, rugăciunii și faptelor bune, în care oamenii caută să-și curățe sufletul prin credință și milostenie.

În credința românească, Sfântul Dimitrie este considerat vestitorul iernii, ocrotitorul casei și al animalelor. Se spune că, din această zi, vremea începe să se răcească, iar gospodarii încep pregătirile pentru anotimpul rece.